Chișinău, ține-te bine! Primește în dar un mobilier urban creat de natură

IMG_20170821_173756

Creat de natură, șlefuit de OAMENI.

Grijă, suflet, pasiune, măiestrie, muuuultă muncă, cam tot atâta sudoare câtă muncă, nopți albe, sacrificii, brațe puternice, negocieri cu autoritățile locale și un frumos platan doborât la pământ de ninsori…Toate acestea, adunate într-un mănunchi, ne-au apropiat de un proiect cu inimă de copac, în care și-au pus sufletul câțiva tineri – 3 designeri și un sculptor.

x7aajugzd81wxyopmcc9.jpg

Aceștia au șlefuit în măduva unui copac, lăsat în voia sorții după ninsorile din aprilie 2017, câteva bănci fantastice pe care noi, începând cu ziua de joi, ne vom putea odihni osișoarele.

x0lkxohr5yxhajh4pwba (1)

„La două luni după ninsoare, copacul încă mai era în fața bibliotecii, răsturnat și bucățit, cu rădăcina încă vie îngropată în mormanul de asfalt. Părea de nestrămutat și dornic de a rămâne în fața bibliotecii. L-am văzut de mai multe ori, iar în una din zile m-am întrebat ce-ar fi dacă acest platan chiar ar rămâne acolo, valorificat și renăscut ca mobilier urban?!”, aflăm de la autorul proiectului, de la designerul industrial Mihai Stamati.

Așadar, pe 14 iunie, la ora 18.00,  în scuarul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, va fi inaugurat mobilierul urban proiectat de celebrul designer.

Până atunci, accesați indiegogo.com ca să aruncați niște bănuți pentru continuitatea proiectului. Tinerii intenționează să facă, apoi să și instaleze o parcare pentru biciclete și suporturi pentru cărți.

Doar cu un platan nu faci mobilier urban.

Băieții au nevoie de materie primă, au suportat cheltuieli de transport (trunchiul copacului cântărea în jur de o tonă), au lucrat într-un atelier uriaș și, la urma urmei, au muncit luni întregi, uneori până în noapte, ca să ne putem bucura de această creație.

IMG_20170821_174449.jpg

Băncile arată ca un adevărat elogiu adus naturii, dar sunt și funcționale. Creatorii au ținut să conserveze la maxim liniile și textura trunchiului de platan.

Detalii despre proiect găsiți aici: mikelesta.com.

Dăruiți o părticică din averea voastră ca să le puteți povesti nepoților, atunci când veți face un popas în fața Bibliotecii Naționale, că ați contribuit și voi la realizarea poveștii „Copacul de la Bibliotecă”. Autorii, pe lângă toate cele frumoase relatate mai sus, mai urmăresc ceva: să ne facă pe noi mai activi social, mai responsabili față de mediul în care trăim. Nu caută să se îmbogățească, așa că nu veți putea dona, nici chiar dacă tare tare veți vrea, mai mult de 30 de dolari.

Advertisements

O nouă pictură murală în Chișinău!

O tânără de cel mult 1 metru și 70 cm înălțime a înfrumusețat fațada unei clădiri din Chișinău. A îmbrăcat în culori vii o suprafață de 130 metri pătrați. Vă imaginați? Vorbim despre o suprafață care lesne se poate referi la un apartament de exemplu. Izzy Izvne a muncit 8 zile ca să încheie lucrarea.

This slideshow requires JavaScript.

Așadar, dacă aveți drum spre sectorul Botanica, unde se găsește peretele proaspăt colorat al fabricii de vinuri „Atu”, să aveți mult spațiu liber în telefon sau, și mai bine, un aparat foto, ca să faceți multe poze superbe.

 

„Pictura reprezintă două siluete, de bărbat și de femeie. Silueta femeii se constituie din flori frumoase, iar a bărbatului din compoziții caligrafice complicate, goale pe dinăuntru. Atunci când privești atent desenul, vei observa că petalele florilor se desprind de silueta feminină ca să se prindă de cea masculină, astfel umplând-o pe dinăuntru cu frumos. Asta se și întâmplă în viața reală”, mi-a explicat Izzy Izvne – tânăra cunoscută pentru ornamentarea stațiilor de așteptare a troleibuzului din Ialoveni și pentru multe alte proiecte excepționale din Chișinău. Ea e maestră în graffiti, motiv pentru care a fost invitată în Emiratele Arabe să realizeze o lucrare halucinantă pe pereții unui salon auto.

Citește: http://ea.md/o-tanara-artista-graffiti-din-chisinau-i-a-cucerit-pe-arabi-creeaza-picturi-3-d-de-a-dreptul-halucinante/

Iar în filmulețul de mai jos puteți vedea cum arăta fațada fabricii de vinuri până la marea transformare:

 

O moldoveancă ne ademenește cu ulei de casă, produs din măslinele crescute de socrul grec

Tata-socrul crește măslinele, mama-soacră le marinează, împreună fac ulei, iar Alisa împarte comoara de aur cu moldovenii, acasă.

family (1)

Cică dragostea trece prin stomac. În cazul conaționalei noastre, mai întâi a venit dragostea, după care și atracția deosebită pentru bucătăria grecească. Alisa și Nikos s-au îndrăgostit nebunește unul de altul, apoi și de bucatele reprezentative ale țărilor din care provin. S-au gândit că ar fi o idee bună să pună pe masa noastră ulei de măsline extra virgin (mai jos, o să ne lămurim despre proprietățile acestui ulei, comparate cu cele ale uleiului de măsline virgin) pregătit de părinții greci. Prin urmare, dacă îți este poftă de Grecia, accesează pagina Olive Garden md pe Facebook sau sună la 069499210 ca să ți-o potolești „gâdilind” papilele gustative.

noiiiiiii

Părinții lui Nikos au o mică plantație cu pomi de măsline. La începuturi, aceștia făceau ulei și marinau măslinele pentru familie, apoi pentru prieteni, iar astăzi – și pentru moldoveni.

cadou

„La dorința clienților, mai aducem feta și diferite ierburi naturale grecești. Ne dorim ca oamenii să mănânce gustos și sănătos!”, ne convinge Alisa. Tot de la ea aflăm care sunt caracteristicile unui ulei de măsline extra virgin, prin ce este mai bun decât cel virgin și care sunt condițiile de păstrare a uleiului de măsline.

26903956_1990645494591123_3410667737255341065_n

Uleiul de măsline extra virgin (nerafinat) se consideră de cea mai înaltă calitate. Acest tip de ulei are o aromă foarte pronunţată, reține cel mai bine proprietățile măslinelor, are un gust mai bogat și este mai sănătos. Din acest motiv costă mai mult. Uleiul de măsline extravirgin se presează la rece și nu se prelucrează în niciun fel, mai ales chimic. Se presează mecanic, de unde și cantitatea mare de substanțe nutritive, de ingrediente active, antioxidanți valoroși.

Uleiul de măsline virgin (rafinat), înainte de îmbuteliere, este filtrat pentru ca stratul de impurități, așa-numita „drojdie”, să fie îndepărtat. Bineînţeles, prin filtrare se îndepărtează „untul” uleiului, adică tot ce este mai sănătos. Uleiul virgin are o culoare mai deschisă și o aromă mai slabă de măsline.

Cum păstrăm corect uleiul de măsline? Acest aliment trebuie ferit de căldură. Căldura, aerul și lumina afectează gustul uleiului. Nici într-un caz nu depozitați uleiul de măsline în apropierea aragazului, caloriferelor sau a ferestrelor.

„Recomandăm să păstrați uleiul de măsline într-o sticlă închisă la culoare, cu un capac închis foarte bine. De asemenea, sticla trebuie păstrată în dulap doar în cazul în care temperatura din cameră atinge cel mult 21 de grade Celsius. Dacă temperatura este mai înaltă, păstrăm uleiul în frigider. Păstrat în întuneric și într-un spațiu răcăros, uleiul poate avea un gust și proprietăți neschimbate chiar și după un an. Dacă este sigiliat, uleiul păstrat corect este la fel de bun chiar și după 2 ani, ne explică Alisa Albu – cofondatoarea Olive Garden md.

 

 

feta

Conacul Manuc Bei din Hîncești

O excursie la Conacul Manuc Bei o să vă lase, bănuiesc eu, cu emoții contradictorii. Nu veți putea spune nici că v-a plăcut, nici că v-a displăcut. Cel puțin asta s-a întâmplat cu mine. Eu personal am vizitat complexul istoric trei ani în urmă, în perioada în care muncitorii șlefuiau în sudoarea frunții piatra din galeriile subterane și lucrau la carcasa acoperișului. Îmi imaginam că Moldova se va face cu o nouă atracție turistică de vis. Ceea ce am găsit ieri acolo mi-a lăsat un gust amar. Mă refer la palat.

Vezi: https://www.facebook.com/AnnaSmolnitchijurnalist/videos/581454575291314/

Oranjul țipător care s-a așternut peste fațada edificului m-a făcut să tot întreb angajații complexului arhitectural: „Dar chiar culoarea asta a fost aleasă de fiul negustorului și diplomatului de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, atunci când se înălța clădirea?”

Mi s-a explicat că arhitecții au răzuit toate straturile de vopsea de pe fațadă și au descoperit la bază o culoare similară, adevărat, nu atât de țipătoare. Speranța e că peste ani, va mai păli și atunci va rămâne o nuanță foarte apropiată celei originale.

Conacul Manuc Bei

„Sălile au fost amenajate după fotografii/ schițe vechi?” era întrebarea mea, atunci când am văzut încăperile „de zefir”. Mult roz și albastru deschis am descoperit înăuntru și mobilier decorat după tehnica șervețelului.

Mobilier, Conacul Manuc Bei

Cel puțin așa părea, că un student în anul întâi de facultate la design, a lucrat la piesele de mobilier din palat. Sper că e o soluție temporară și că, într-o zi, în palat va ajunge mobila care să onoreze locul. Revenind la stil, mi s-a explicat că Murat – fiul negustorului armean, a optat pentru un stil francez și că, da, vremurile cereau grandoare și culoare. Așadar, culoare avem, mai puțin – grandoare. Cică într-o zi, spun vocile „mititele” ale complexului, șefii vor polei cu aur mobilierul, așa cum cere designul anilor 1800.

Ieri, însă, vedeam pe chipul fiecărui vizitator, mai ales când intra în dormitorul palatului, întrebarea: „Ce naiba e asta?” Tipic moldovenește, cu materiale ieftine, s-a dorit a imita luxul. Eu nu am fotografiat, căci nu prea se întinde mâna după telefon sau aparatul foto când vezi tabloul general în odăi, pe cuvântul meu. Dar poate e mai bine așa. O să fiți curioși să vedeți dacă exagerez sau nu, în caz că vă întrebați deja „Oare cât de rău poate fi…?” Eu am găsit însă pe Instagram niște poze și mă grăbesc să vă arăt.

Dormitor, Conacul Manuc Bei
Instagram: doinitabicu

Dincolo de asta, de mobilierul ieftin, kitsch, tencuială pestriță și atitudinea necioplită a unor angajați care văd vizitatorul ca pe o povară (pe fața lor citești „Of, încă unul…Trebuie iar de luat totul de la început”), veți găsi detalii frumoase.

Precizez, Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey include mai multe edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare, ș.a.

Cel mai mult mie mi-au plăcut galeriile subterane despre care se spune că uneau complexul arhitectural cu orașul Hâncești. Tot în subsol găsești o odaie cu mai multe cozi de sapă de prin sec. al XIX-lea și cărămizi cu inscripții curioase care au fost găsite pe teritoriul conacului de către arheologi.

31945407_1588201521292668_2318991046568050688_n

În încheiere, o să spun doar că merită să mergeți la Hâncești, să vizitați acest conac despre care circulă tot felul de legende. În zilele fierbinți de vară, vă puteți refugia cu familia sau amicii în parcul care găzduiește complexul.

Mai multe pozehttps://stirilocale.md/foto-ce-poti-vedea-daca-mergi-la-complexul-istorico-arhitectural-manuc-bey-din-hincesti.html

Incursiune în istoricul complexului. Negustorul armean Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, în anul 1815, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Vrea să o vândă la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani.[5A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău[7]. Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore.[5]Cei doi au construit castelul în stil francez de o frumusețe uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.

Despre soacre…de râs și de plâns

De râs și de plâns e ceea ce au de povestit, mai ales proaspetele mămici, despre soacrele lor. De când am intrat în “clubul mămicilor”, inevitabil, ajung să vorbesc despre soacra mea și să ascult istorii despre soacrele cunoștințelor mele. Multe situații sunt trase la indigo, de parcă s-ar vorbi despre aceeași persoană. Și dacă mămicile rezolvă relativ ușor orice neînțelegere cu propriile mame, care au uneori un comportament similar, atunci cu soacrele… le vine mai greu.

Motivele sunt evidente.

  • Totuși nu curge același sânge prin venele celor două, deci există teama de a obține doar supărări sau ranchiună.
  • Există teama mămicii de a-și răni soțul în caz de confruntare.
  • Există situația când mămica are o soacră extrem de autoritară, cu un nivel scăzut de inteligență emoțională ori pur și simplu este lipsită de empatie și bun simț. În consecință, mămica decide că orice discuție deschisă înseamnă o bătălie pierdută fără să înceapă.
  • Există o dependență financiară sau de ordin locativ. În momentul în care socrii asigură tinerii părinți cu un acoperiș deasupra capului sau îi ajută financiar, uneori inconștient, își asumă prea multe drepturi și încearcă să domine pe toate segmentele (îndeosebi în îngrijirea și educarea nepoților).

“Pe mine soacra m-a obosit mai tare decât bebelușul meu de 6 luni. Locuiam împreună și a trebuit să suport imixtiunea ei în toate. Credeam că o să îmi ies din minți! Ea mă supăra mai tare decât lipsa somnului”, mi-a mărturisit câteva zile în urmă o tânără mămică.

Am adunat toate istoriile grămadă și pentru că majoritatea soacrelor sunt experte la a da sfaturi și indicații, vor putea primi câteva sugestii de la mămicile care se fac luntre și punte pentru a menține armonia în familia extinsă, dar tot nu le reușește. Iată ce, probabil, nu au auzit niciodată soacrele de la nurorile lor de treabă din frica ultimelor de a strica relația cu acestea sau cu soții lor.

1. Nu oferiți ajutor dacă nu este cerut. Cel mai bun ajutor pe care îl puteți oferi este să nu interveniți.

2. Apariția nepoților nu înseamnă că trebuie să vă mutați cu traiul în familia acestora. Așa cum voi ați trăit momente magice alături de copiii voștri, așa și copiii cu propriile lor familii, își doresc intimitate.

3. Bunicii nu trebuie să încerce să înlocuiască părinții. Menirea lor este alta – de a iubi necondiționat, de a transmite niște deprinderi de viață prin joacă și de a explora lumea din jur împreună cu cei mici. Faptul că părinții voștri “v-au crescut” copiii nu înseamnă că asta e o normalitate.

4. Nu interveniți cu sfaturi moștenite de la bunici și străbunici, atunci când nora vă spune ce a aflat de la medici sau la anumite cursuri. Când nora vă spune că nu e nevoie să stea copilul înfășat toată ziua, așa cum eram noi, credeți-o. Orice ortoped competent o să vă spună că poziția firească și sănătoasă pentru un bebeluș este cea de “broscuță” sau “maimuțică în brațe”. Numai așa veți avea un nepot sănătos. Credeți-o și dacă vă spune că nu se picură lapte în nas, nu se dă apă până la 6 luni, nu se înfofolește copilul, nu se sterilizează hăinuțele, nu se face baie în ierburi, nu sunt obligatorii băile zilnice și altele. Scoateți piciorul din prag, documentați-vă și vedeți recomandările medicilor.

5. Nu luați în derâdere setea nurorilor de a  citi cât mai multe despre îngrijirea copiilor. O să îi dau dreptate pediatrului Komarovskiy care spune că oamenii se documentează oricât e nevoie ca să cumpere o mașină de exemplu sau înainte de a procura o casă. Unii, însă, din prostie,  nu consideră de cuviință să cerceteze explicațiile și recomandările specialiștilor legate de îngrijirea și educația copiilor. Apoi ne întrebăm de ce se îmbolnăvesc sau plâng des copiii.

6. Nu dați ochii peste cap când auziți că nora a mai citit o carte despre disciplina conștientă a copiilor. Mai bine lăsați orgoliul după ușă și împrumutați-o. Veți fi uimite să aflați că multe decizii din viața copiilor voștri, pe care nu le-ați aprobat, au o explicație logică în copilărie. Este atât de neinspirat să spui că te-ai descurcat fără cărți și ai crescut oameni teferi. Atâția părinți se laudă că au educat oameni buni fără ajutorul psihologilor, pedagogilor, deci al oamenilor care scriu cărți despre parentaj. Dar oare au motive să își asume ei toate meritele și cum explică inteligența emoțională scăzută, atât de bine simțită la noi în societate? Mai jos, o să relatez monologul unei bunici, pe un teren de joacă din Chișinău. În câteva secunde de “bla bla” iresponsabil a transmis cel puțin trei mesaje greșite:

  • că nu e voie să plângi (ne mai întrebăm de ce suntem un popor cu oameni inhibați, bolnavi și amărâți)
  • că nu ești acceptat dacă plângi și nu primești dragoste dacă nu te comporți după placul cuiva (în cazul dat, după cum vrea bunica)
  • că trebuie să te comporți ca toți ceilalți (bunica și-a comparat nepoata cu toți copiii de pe terenul de joacă)

Fetița de vreo 5 anișori plângea. Nu cunosc motivul. Monologul bunicii: “Nu plânge. Nu te mai iau nicăieri dacă mai plângi. Nici nu știam că ești așa plângăcioasă. Nu te luam dacă știam. Pe mine nu mă cumperi cu lacrimi, ești fată mare. Nu trebuie să plângi. Uite-te la copii, plânge măcar unul?”

7. Nu vă supărați atunci când nora vă roagă să nu faceți anumite lucruri. Dacă tot insistați că sunteți mai experimentată și mai înțeleaptă, ar trebui să vă fie ușor să respectați deciziile copiilor voștri. Ce semănați, aia o să culegeți. Iubirea ar fi calea corectă.

8. Nu priviți nepotul ca pe o proprietate. Respectați-i corpul, nu-l pișcați de fund, nici măcar în joacă. Mâine ar putea să îl piște un nene străin pe stradă, iar copilul nu va ști că e greșit. Nu pupați bebelușii. Medicii recomandă să le pupați piciorușele și ceafa, dacă tot nu vă puteți abține. Statutul de bunic nu dezinfectează.

O mămică povestește: “Punea mâncarea în gură, o mesteca și o dădea fetiței. Noi nici măcar nu începusem diversificarea! Nu am mai rezistat și i-am zis direct să nu mai facă asta. Așa am devenit eu rea. Nici eu, mama ei, nu fac asta. Nu consider normal să transmiți toți microbii tăi din gură copilului.

“Eram în maternitate, după cezariană, pur și simplu extenuată. Vin părinții soțului, niște rude și mă întreabă cum mă simt. “Extraordinar de bine!” Cum să te simți când tot ce vrei este să te odihnești și să petreci timpul cu nou-născutul și soțul, iar aici vine atâta lume și tu arăți teribil?”, este o altă istorioară de menționat.

Ar fi încă multe de povestit, dar nu face să scriu romane. Esența este una: cel puțin pentru fericirea băieților și a nepoților voștri, respectați-le familia. Am urmărit situații când bunicile le permiteau nepoților lucrurile interzise de mame. Câștigați simpatia lor pentru câteva minute, ca să pierdeți poate pentru totdeauna niște valori importante pentru ei în primul rând. Nicio noră, din câte am ascultat, nu își dorește să fie iubită, dusă pe palme și scăldată în cadouri de soacrele lor. Tot la ce visează ele este RESPECTUL.

Pe această notă veselă le recomand nurorilor și soacrelor să vadă comedia “Soacra mea e o scorpie”, cu Jennifer Lopez (Monster-In-Law).

 

Înnoiește-ți garderoba la prețuri foarte mici, ajutând-o pe pensionara Natalia Pușneac foarte mult!

Rochițe, fustițe, pantaloni de vară și bluzițe la prețuri de 100-140 lei. Natalia Pușneac așa și nu m-a convins că din vânzările la asemenea prețuri își agonisește niște bănuți pentru un trai decent pe timp de iarnă.

This slideshow requires JavaScript.

“Nepoatele îmi trimit hăinuțele din Turcia, eu le vând aici și strâng niște bani. Iarna îmi prind binișor. Am “parok serdtza” și grupă de invaliditate. Sunt pensionară, dar nu vreau să stau pe capul copiilor și a nepoților. Le este și lor greu…”

Așa că își încarcă binișor căruțul pentru piață și pornește pe jos spre centrul orașului. Are câteva cliente fidele, în rest, “le pescuiește” din mers…sau ele pe ea. Eu, un Pliușkin în fustă, am zărit-o de departe în parc. Îi arăta unei doamne tot ce avea în geantă. M-am apropiat și am întrebat: “Le vindeți?”

image.jpeg

Aproape în șoaptă, șovăind, cu vocea tremurândă, mi-a zis “da…” Se teme rău să nu se ia de “venitul ei uriaș” oamenii de la FISC. Atât mi-a trebuit să aud – că le vinde- ah, și prețurile, ca să scotocesc prin haine. Într-un final, am mers acasă bucuroasă cu o rochiță și o bluziță în culoarea mea preferată – albă.

This slideshow requires JavaScript.

Ca să nu lungesc vorba, dacă ești și tu femeia care are mereu puține haine, nu alergi după brand-uri și vânezi prețuri mici, sun-o pe doamna Natalia. Sigur o să găsești ceva pe placul tău. Nepoatele ei au gusturi bune!

Natalia Pușneac 0 (61) 147354

„Ți-o mers. Ai un copil de aur, care râde tot timpul și nu face probleme”

Asta aud foarte des de la mămicile supărate pe proprii copii și pe soț, pe vecini, pe soartă, în general – pe viață. Aceste mămici, probabil, nu știu că nu există copii răi sau „problematici”. Dumnezeu ne trimite suflete curate tuturor, suflete ce se pot transforma în oameni dintr-o bucată. Aceste mămici nu își imaginează, din câte îmi dau eu seama, cât de important este aportul lor și al tăticilor la „modelarea” acelui omuleț pe care și-l doresc alături.

ATRAGEM CEEA CE SUNTEM. În ziua în care oamenii vor înțelege pe deplin acest adevăr, vor deveni cu adevărat fericiți și vor simți că le merge bine în toate. Norocul nu există. Acesta este, de fapt, suma faptelor noastre BUNE. Este răspunsul lui Dumnezeu (al Universului, dacă preferați) la tot ce facem noi pentru binele altora.

Femeia creează copilul încă în timpul gravidității, iar procesul se declanșează la concepere.

Este importantă starea părinților în timpul conceperii și gândurile lor. Nu salut conceperea în stare de ebrietate ( am auzit multe istorii triste) sau cu scopuri greșite (ca să-și împlinească viața, ca să aibă ajutor la bătrânețe sau pentru că toată lumea are măcar un copil).

La fel de importantă este starea femeii care poartă copilul sub inimă. O graviduță anxioasă, mereu nemulțumită și nerecunoscătoare, stresată, prinsă în tot felul de treburi mult prea solicitante, va transmite această energie copilului. Ceea ce gândim în timpul sarcinii, ceea ce vorbim și trăim afectează direct fătul și îi determină într-o mare măsură temperamentul. Nimeni nu o să mă convingă de contrariul.

Odată născut, bebelușul are nevoie de dragoste necondiționată. El simte când părintele este iritat sau stresat. Ca să poți liniști un copil agitat, trebuie să fii tu calm.

Copiii sunt copia fidelă a noastră și nu mă refer la fizic. Ei ne imită apucăturile, gesturile, mimica. Cei ce îmi spuneți că am noroc de un copil bun, v-ați privit vreodată în oglindă? Mai ales atunci când sunteți înfuriați? Nu am o experiență îndelungată în ale maternității, dar până la această etapă mi-am formulat niște concluzii despre “secretul fericirii unui bebeluș”. Ceva îmi spune că formula va funcționa și în viitor.

1. Despre concepere și graviditate am vorbit mai sus. Sunt importante seninătatea gândurilor, susținerea partenerului de viață și scopurile corecte din spatele dorinței de a avea un copil.

2. Un părinte fericit = un copil fericit la culme. Nu cred că poți avea un copil împlinit și relaxat, atunci când te irită tot ce face partenerul tău sau când te superi de la orice. A fi senin în orice situație este o artă, care se învață. Dar merită toate eforturile.

3. Chiar și bebelușii ne imită. Dacă le zâmbești tot timpul și le vorbești, atunci sigur vei avea un răspuns.

4. Ia copilul cu tine oriunde mergi, dacă permite situația sau evenimentul. La club sau un chef major, evident, nu te pornești cu un copil. Emma mă însoțește peste tot, a mers și la salonul de înfrumusețare cu mine. Este obișnuită să fie implicată în discuții cu cei din afara casei, nu se sperie decât atunci când e ținută de un bărbat cu barba foarte lungă și stufoasă. Serios.

5. Copiii ne învață pe noi mai multe decât noi pe ei. E firesc și avem doar de câștigat dacă acceptăm acest lucru. Cu aroganță și autoritate nejustificată nu vom putea construi o relație armonioasă cu puii noștri (“Închide gura”, “marș acasă”, “nu e treaba ta”, “taci și manâncă”… repertoriul părinților de la noi este bogat). Bebelușii nu sunt de vină că au colici, că îi dor gingiile, etc. Atunci de ce să îți ieși din fire? Când simti că nu ai răbdare să gestionezi o criză, ia o pauză, dar nu îți descărca furia pe copil.

6. Atunci când vedeți la copilul dumneavoastră trăsături care vă deranjează, analizați-vă bine propria persoană. Să nu vă surprindă dacă le veți găsi la voi. Și atunci revenim la principul “fii tu omul pe care îl vrei lângă tine”.

Sigur îmi scapă niște nuanțe, dar și așa povestea e lungă. La final, o să spun doar că și fetița noastră plânge, se agită, a avut colici, etc. Sunt zile când vrea doar în brațe sau când e mai plângăcioasă. Am luni bune în care dorm câteva ore pe noapte și adorm pe băncile din parcuri. Nu pot să mă laud ca alte mămici că adoarme singurică. Uneori o legăn 2 ore ca să doarmă 10 minute. Nu exagerez.

Cu toate stările ei, Emma e PERFECTĂ. Niciodată nu m-am gândit la cum o să mă ajute la bătrânețe. Îi sunt recunoscătoare și îi mulțumesc în fiecare zi că a venit în viața mea. Cu ea cresc și vreau să fiu mai bună, ca să fie EA mândră de mine.