Vladislav Pușnei, viitor veterinar, a făcut 11.200 de kilometri cu bicicleta, prin Europa

A petrecut 66 de zile pe bicicletă

A străbătut 16 țări

A pedalat 170 de kilometri în fiecare zi

A trecut prin temperaturi de 1 grad la Nord și de 43 de grade la Sudul Europei

A cheltuit doar 250 de euro din banii proprii, cât a luat el de acasă

Dar acest material nu este nici pe departe despre cifre. Le-am băgat și în titlu, ca să dați click pe link. Da, cifrele impresionează, dar nu ele fac din călătoria lui Vladislav o aventură valoroasă. Și nu e valoroasă pentru că i-ar fi solicitat des buzunarul, căci moldoveanul nostru s-a pornit de-acasă doar cu 250 de euro, bani cheltuiți pe biletul la autobuz pentru a reveni în Moldova și pe câteva piese de schimb (bicicleta i s-a stricat de mai multe ori pe drum). E o călătorie valoroasă, deoarece l-a făcut pe Vladislav mai puternic și mai liber.

37020618_1990944977607092_7162928284815065088_n

Ah, de aici și explicația pentru pozele nud pe care le-a făcut în diferite orașe ale Europei. Tânărul a pozat gol pușcă pentru a spune că suntem liberi și că avem un corp de oțel care ne permite să facem orice ne vine nouă în cap. Corpul nostru e o mașinărie mult mai puternică decât ne imaginăm noi, prieteni.

38030641_2016009685100621_73314881289322496_n

Fără trenuri și autobuze, Vladislav a ajuns la capătul Europei. Avea la el doar bicicleta, voința și dorința arzătoare de a descoperi lumea.

AE43DF88-0A12-4A1A-B70B-6801C03AD4D4

„Am atins Capul Nord, situat la doar 2000 km distanță de Polul Nord. Eram la limita continentului. Nu mai aveam unde să merg cu bicicleta, nu mai exista uscat, doar nemărginirea oceanului. Și atunci am trăit sentimentul care îmi tăia răsuflarea, acela că am ajuns la capătul lumii. ”, povestește el, cu vocea vibrând de emoție.

B0F2F5C9-D3C3-4A34-9541-1DEAB6B43686

Timp de 66 de zile, studentul moldovean a trăit din mila necunoscuților de la care cerea apă, hrană și adăpost. De 8 ori a fost primit în casă de conaționalii noștri, stabiliți cu traiul peste hotare.

36883420_1982718401763083_1749741814937550848_n

„Pe 4 iunie, am pornit de acasă, cu o bicicletă care cântărea 40 kg și cu 4 genți mari. Aveam la mine o grămadă de haine, fără de care mi-ar fi fost greu să rezist în frig și vânt, așa cum e în nordul Europei. Anume la nord am cerut de la străini adăpost, căci se înregistrau temperaturi de 1-2 grade, ploua și bătea puternic vântul. În centrul și sudul Europei, am dormit doar în cort. Când am ajuns cu bicicleta la Stockholm, am renunțat la o parte din bagaje, le-am trimis acasă și mi-am lăsat doar cortul, salteaua, ustensilele de bucătărie. Aici trebuie să mulțumesc X-style pentru că m-a ajutat cu echipamentul sportiv necesar. M-ar fi costat 8000 de lei să îl cumpăr. Erau săptămâni când mă scăldam în ocean, râuri, în ape reci ca gheața”, își amintește Vladislav.

Dar nu apa rece a fost marea provocare, ci trauma suferită la genunchi. A pedalat cu un singur picior din Suedia până în Franța.

„Genunchiul drept m-a durut vreo 2 săptămâni. Durerea a început în Suedia și s-a terminat în Franța. Acea distanță am făcut-o practic doar cu piciorul stâng. Din cauza durerii am făcut și o pauză, singura pauză din toată călătoria. M-am oprit la Berlin pentru o zi, iar acolo gazdă mi-a fost o familie de moldoveni.

35239692_1946908308677426_1930151383630086144_n

Vladislav este primul moldovean care a ajuns la punctul extrem nordic al Europei și la cel extrem vestic, pe două roți.

690A686F-0146-46F2-A11D-2678EB03802F.jpeg

„Anul trecut, tot la Lisabona am mers cu bicicleta, deci pot spune că am văzut toată Europa pe bicicletă. În total, am făcut în jur de 20 de mii de kilometri pe două roți.

Apare o întrebare, după mine firească. DE CE FACE ASTA VLADISLAV?

Din plictiseală?

Ca să își mângâie egoul?

Pentru faimă?

„Sunt student, am doar vara liberă. În timpul anului de studii trebuie să învăț și să lucrez. Muncesc la Zoo Club și chiar nu am timp să descopăr lumea atunci. Nu fac asta pentru faimă, ci pentru că îmi plac la nebunie călătoriile cu bicicleta, mă deconectez de toate, descopăr lumea care e atât de fascinantă! Plângeam iarna când mă uitam la pozele cu Norvegia și Finlanda. Știam că vreau să ajung acolo. În plus, felul în care călătoresc îmi permite să economisesc.”

F1B9153C-0C90-4BB0-A03A-CA9C8739E4C1

 

 

Vladislav va publica neapărat o carte despre această aventură, așa cum a făcut după călătoria de anul trecut, când a ajuns tot la Lisabona, dar prin sudul Europei.

Vezi și: http://ea.md/un-tanar-din-leova-a-facut-7500-km-cu-bicicleta-pana-in-portugalia-unde-a-pornit-cu-doar-50-euro-si-20-de-dolari-in-buzunar/

Apropo, dacă doriți să o citiți, contactați-l pe Vladislav pe Facebook. Cartea se numește „Încet, dar sigur”. Așa se va numi și cartea despre călătoria prin nordul Europei. Până atunci, vedeți vlogul lui, îl găsiți pe YouTube cu #pusneivladislavtrip

35531970_1951503558217901_4506373935725543424_n

 

 

 

Advertisements

3 motive pentru care vrei o ședință foto de maternitate cu fotografa Olga Scorpan

 

This slideshow requires JavaScript.

  1. Fiind gravidă, mai ales la termen avansat, tare mai vrei să ascunzi picioarele umflate sub o rochie lungă…cât mai lungă! În același timp, vrei să te simți feminină și atrăgătoare. Olga colaborează cu Maria Ilinca, împreună gândesc rochii regale, așa cum îmi place să le spun, în care orice femeie însărcinată, indiferent de termenul de sarcină și constituția corpului, se va simți perfectă (vedeți pagina de Facebook cu rochiile cusute de ea, MilincA). Dar dacă, totuși, aveți o zi reușită, fără edeme, Olga va scoate din dulap niște body-uri șic!
  2. Olga Scorpan este contabilă de meserie, așa că prietenește strâns cu cifrele, respectiv cu timpul. E punctuală și nu îi place să piardă timpul în zadar. Eu am întârziat la ședința foto, dar am reușit să facem atâtea poze! „Așa, au trecut 10 minute de când facem poze cu tine în rochia asta albă, trecem la cea albastră. Câte minute au trecut? 10? Trecem la cea galbenă” și tot așa până le-am probat pe toate cinci. Atât de frumoase erau, încât am vrut să le încerc pe toate. A fost o ședință expres, dar când mă uit la poze, am senzația că am avut tot timpul din lume. Aici ajung la motivul numărul 3.
  3. Olga e foarte pozitivă și te încurajează la fiecare pas pe toată durata ședinței. Din „ești perfectă”, „ce frumoasă ești”, „stai așa că e minunat” nu o să mai ieși. Încă un detaliu care mie mi-a plăcut este că Olga nu caută poziții nefirești și incomode. Nu îți cere să stai „atârnată de lustră” atunci când abia respiri din cauza presiunii pe care o pune burtica și vrei să te relaxezi în timpul sesiunii foto. Mai simplu vorbind, nu îți cere să fii super model, ci o femeie obișnuită care își iubește minunea din burtică, lucru care se citește în fiecare fotografie.

_G9C7869

Acum, insist să amintesc, Olga Scorpan este CONTABILĂ. Din pasiune în sursă de venit, fotografia s-a transformat în concediul ei de maternitate. De la cifre la cadre și blițuri a ajuns când s-a născut fiica sa, Teodora. I-a făcut multe poze la naștere, i s-a dat pe gust activitatea, mai ales că soțul ei e videograf și o ajuta cu sfaturi tehnice. Fiica Teodora și nepoțelele Olgăi sunt stelele ei norocoase. Ele i-au adus primii clienți. Oamenii vedeau cât de bine se descurcă fotografa, pe atunci începătoare, și își doreau amintiri la fel de frumoase cu bebelușii lor.

38284424_2079226322089017_8778271472025075712_n

De la poze newborn (cu nou-născuți) e ușor să ajungi și la fotografia de maternitate, de altfel anume aceste două genuri, precum și fotografiile de familie sunt preferatele Olgăi.

 

This slideshow requires JavaScript.

La final, graviduțelor, vă las cu 4 reguli de aur semnate de Olga Scorpan, pentru o ședință foto de maternitate pe măsura așteptărilor voastre și poze numai bune de pus pe Instagram și Pinterest.

  1. Programați sesiunea pentru termenul de sarcină de 26-35 săptămâni, când burtica e proeminentă și nu vă chinuie edemele prea mult (eu însă v-aș recomanda să nu așteptați până la săptămâna a 34-a. Scopul nu e să avem o burtă gigantică, ci bine conturată. Nașterile premature se întâmplă, eu spre exemplu am născut la 36 de săptămâni, după o săptămână petrecută în spital. Și atunci, e păcat să rămâi fără fotografii superbe cu minunea ta încă în burtică);
  2. Apelați la un make-up artist și un hairstylist profesionist, ca să vă simțiți confortabil în fața camerei. Nu de alta, dar cearcănele prost ascunse sau un fir rebel nedorit ar putea să fure din încrederea în sine. În plus, veți câștiga și timp la ședința foto, căci fotograful nu va fi nevoit să „se joace” prea mult cu luminile pentru a ascunde micile imperfecțiuni;
  3. Nu economisiți pe vestimentație. Luați în chirie rochiile propuse de fotograf. Sunt special gândite pentru această ocazie, deci comode și vaporoase. Din proprie experiență vă spun: e minunat să nu ai nicio bătaie de cap în ziua sesiunii, iar alesul și călcatul ținutelor anume asta e.
  4. Țineți cont că ședințele foto în studio sunt mai simple și mai rapide decât cele făcute în aer liber. Nu trebuie să aștepți „ora de aur”, acea lumină aproape de apus, perfectă pentru poze. Nu trebuie să transpiri pe un deal undeva. Dacă însă ești o fire artistică, atunci sigur, nu ocoli opțiunea de a duce fotograful într-un lan cu spice de grâu …spre exemplu.

Mai vedeți fotografii de maternitate realizate de Olga Scorpan pe pagina ei de Facebook – Scorpan Olga Photography! 

 

 

Ți se încalcă dreptul la viață privată când ești fotografiat sau filmat în locuri publice, fără acordul tău? Răspunde avocata Doina Ioana Străisteanu

„Dreptul la propria imagine, derivat din dreptul la viață privată, nu este un drept absolut. Există excepții care permit utilizarea imaginii persoanei, fără acordul ei. Înainte de a afirma că vi s-a încălcat dreptul la imagine, asigurați-vă că în materialul foto sau video sunteți clar identificabil. Contează de asemenea contextul în care ați fost filmat sau fotografiat.”

De ieri, internetul clocotește. Internauții moldoveni sunt supărați că pe o pagină de Facebook a fost publicată o imagine în care o mămică „stă cu mâinile în șolduri” în timp ce copilul stă întins pe o stradă din Chișinău. Părinții cu experiență au calificat scena drept „tantrum” (accese de furie, specifice copiilor cu vârstele între 1 – 4 ani). Administratorii paginii de Facebook „chisinau.fail”, prezentată publicului ca o pagină a eșecurilor din capitală, au atașat la poză o descriere scurtă – „super mamă”, mulțumind autoarea imaginii pentru distribuire. Dat fiind caracterul paginii, internauții au înțeles că femeia din poză este luată în derâdere și etichetată ca o mamă rea/neglijentă.

39004251_1347909708645793_7512139534348320768_n

Cea mai mare parte a urmăritorilor paginii a condamnat postarea și a cerut să fie ștearsă, luându-i apărarea mamei. Părinții cu experiență spun că nu e deloc neobișnuit să vezi un copil supărat sau furios întins pe stradă, pe podeaua unui magazin, oriunde, iar mama din imagine ar fi adoptat cea mai bună strategie – a stat deoparte, așteptând ca cel mic să își consume emoția. Mai mult, cei ce au sărit în apărarea mamei au făcut-o cu ou și oțet pe autoarea pozei, acuzând-o că ar fi încălcat dreptul la viață privată a femeii, chiar dacă a fost fotografiată pe la spate. Nici fața ei, nici cea a copilului, nu se vede în imagine.

„Ce le mai place unora să se amestece în viața altora”, „Să văd poza mea publicată, mă judec cu tine până îmi achiți o pagubă morală bună”, „Știți, eu v-aș trage la răspundere pentru că faceți poza fără să aveți acordul meu”, sunt doar câteva comentarii. „Câteodată merg pe drum și mă uit prin părți, oare nu mă fotografiază un „umnik” că nu așa am întins mâna sau nu așa am căscat gura”, a mai mărturisit cineva.

Așadar, ce spune legea despre fotografierea/filmarea oamenilor sau a diferitor situații în locurile publice? Ni se încalcă dreptul la imagine, respectiv dreptul la viață privată, dacă ne pomenim într-o zi pe internet în pozele sau filmulețele cuiva? Facem lumină asupra subiectului în Cabinetul Avocatei Străisteanu Doina Ioana.

  1. Consimțământul unei persoane, pentru captarea imaginii sale de către un terț, nu este necesar atunci când imaginea, înregistrarea audio sau video este făcută/ folosită pentru a exercita/ a proteja alte drepturi sau interese ocrotite de lege.
  2. Consimțămîntul persoanei nu se cere atunci când aceasta este filmată/ fotografiată în spațiul public în timp ce încalcă ordinea publică (comite un atac la persoană, face uz de violență, se exprimă agresiv fizic și verbal față de terț, comite o infracțiune, etc.). Aceste imagini pot fi folosite ca probe împotriva persoanei pentru a fi atrasă la răspundere conform legii, dar și pentru informarea opiniei publice atunci când persoana filmată / fotografiată este un angajat al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu (politician, avocat/ judecător, procuror, persoană publică / jurnalist / activist, etc., de la care societatea cere conduită exemplară, legală și decentă.)
  3. Imaginile realizate în spațiul public, unde nu puteți avea așteptarea intimității (proteste, cluburi, evenimente publice, concerte, etc.) nu necesită acordul dvs. pentru publicare. Consimțământul dvs. se prezumă. Această regulă a fost de curând făcută lege, prin modificările aduse la Codul Civil al Republicii Moldova. Textul nou indică clar:  „Dacă o persoană consimte ca imaginea să fie captată în circumstanțe din care rezultă în mod evident că imaginea sa va fi difuzată, se prezumă că ea de asemenea consimte la reproducerea și difuzarea acesteia pe cale obișnuită, așa cum se putea aștepta în mod rezonabil în aceste circumstanțe”.
  4. Fotografierea și filmarea politicienilor, a persoanelor publice și a persoanelor cunoscute societății nu cere acordul prealabil al acestora, mai ales atunci când aceștia manifestă un comportament incompatibil cu funcția și rolul asumate în societate. Apoi, poliția nu are nevoie de consimțământul persoanei atunci când o reține, când efectuează percheziții sau audiază suspecții. Legea însă nu îi permite poliției transmiterea acestor imagini către mass media, ceea ce în R. Moldova se întâmplă regulat. Este o încălcare, spre exemplu, filmarea conducătorilor auto de către jurnaliști, în timp ce sunt verificați de către Inspectorii de Patrulare. Difuzarea unor imagini de acest fel poate fi legal făcută doar cu acordul șoferilor vizați, deoarece dreptul la imagine în așa caz le aparține.
  5. Imaginile pe care le postați dvs. în mediul online (pe rețelele sociale, vloguri, bloguri, platforme de discuții) pot fi reproduse și folosite fără acordul dvs. prealabil de către alte persoane. Și asta pentru că plasarea lor în spațiul public este deja un consimțământ. Există însă o condiție: imaginea captată sau plasată în spațiul public de noi trebuie folosită fără distorsionare sau dezinformare. Nu se permite distribuirea imaginilor dacă ați prevăzut asta în setări. De exemplu, ați publicat pe Facebook poze din vacanță și ați indicat expres că pot fi vizualizate doar de prieteni. Dacă imaginile postate de dvs. au fost totuși distribuite de alte persoane decât cele din lista de prieteni, raportați acest lucru la administratorii paginii și ai rețelei de socializare pentru a bloca utilizarea lor.

Folosirea imaginii captate, cu distribuirea informațiilor distorsionate despre persoana din imagine, este considerată o încălcare a dreptului la imagine, și nu doar. Persoana vizată poate solicita despăgubiri pentru defăimarea sa.

Nota Bene: Atunci când ne aflăm în spațiul public, avem tot dreptul de a refuza să fim filmați și fotografiați. Atunci când observați că sunteți filmat mergând pe stradă, șezând pe banca din parc sau pe o terasă, puteți să vă opuneți și să cereți să nu fie captată imaginea dumneavoastră, cu atât mai mult să fie distribuită sau folosită cumva ulterior.

Dacă o imagine cu Dvs. a fost captată și folosită fără consimțământul Dvs. atunci când acesta nu putea fi prezumat, așa cum am explicat anterior, urmați pașii:

  1. În primul rând, identificați exact contextul în care imaginea dvstră e captată. Asigurați-vă că informația atașată imaginii, dacă este cazul, nu dezinformează sau nu vă defăimează. În cel din urmă caz, identificați autorul și adresați-i o cerere prealabilă în care să cereți expres înlăturarea imaginii și a textului care face referire la Dvstră dezinformînd opinia publică sau defăimîndu-vă.
  2. În cazul soluționării nefavorabile a situației, vă puteți adresa împotriva autorului în instanța de judecată. În așa situație, va trebui să consultați neapărat un avocat pentru respectarea procedurii, evitând pierderea dreptului la acțiune pentru tardivitate.

Prin urmare, mămica devenită subiect de discuție ieri, ca urmare a postării făcute de chisinau.fail și de alte surse, poate intenta un proces de judecată pentru defăimare, dacă simte că e ușor de identificat în imagine și s-a simțit înjosită după comentariile/textele atașate la poza cu ea și fiul ei.  

„Voi naște bebelușul și pe loc mă voi lămuri cum să îl alăptez la sân”

Din bagajul de maternitate al multor mămici nu lipsește biberonul. O infirmieră, înainte de operația mea de cezariană, m-a întrebat și pe mine unde e sticluța cu suzetă salvatoare. Eu i-am zis că nu am nevoie de ea. Presupun că răspunsul unei graviduțe care nu s-a informat despre alăptarea la sân, înainte de a ajunge în sala de nașteri, ar fi răspuns altfel.

Ca să devenim ingineri, medici, economiști, juriști, ba chiar și pictori iscusiți, absolvim facultăți, studiem intens materiile, facem totul ca să ajungem profesioniști în domeniul ales. Nu știu de ce, o parte din noi, consideră că maternitatea și paternitatea necesită doar instincte.

„Ați fost la seminarele de pregătire a viitorilor părinți, ați citit cărți despre îngrijirea bebelușilor?”, am întrebat mai mulți părinți în devenire.

„Nu” sau „Mmm, dap’ e încă devreme. Stai să se nască bebelușul și o să le facem pe toate”.

Al doilea răspuns e cel mai frecvent din câte am auzit până acum. De la viitoarele mame mai aud despre alăptare: „Voi naște și mă voi lămuri pe loc cum se face. Bunicile și mamele noastre s-au descurcat tare bine fără toate seminarele, e un proces instinctiv.”

Și atunci, îmi vine în cap să mai întreb:

  • Când cumpărați o mașină de exemplu, cercetați piața și proprietățile modelului dorit din timp sau vă lămuriți pe loc despre cum stau lucrurile?
  • Când porniți într-o călătorie, vă faceți bagajul acasă sau vă descurcați cum puteți la destinație?
  • Când aveți un gadget nou, foarte scump și sofisticat, citiți instrucțiunile înainte de utilizare sau încercați toate butoanele, cu riscul de a deteriora ceva sau de a da peste cap mecanismul?

V-ați prins spre ce bat eu, nu-i așa? De ce atunci când vine vorba despre cea mai scumpă creație din viața unui părinte, acesta din urmă poate să considere că nu e nevoie să se pregătească așa cum se cuvine?

Alăptarea la sân este un proces natural, dar care poate lăsa multe sechele și poate efectiv scoate din minți proaspăta mămică, dacă aceasta nu știe să atașeze corect la sân copilul, dacă nu știe că lactația e un proces hormonal și că laptele matern nu se „înmulțește” cu porțiile de mâncare, ci cu atașări frecvente la sân și băuturi/băi calde. Mai des dai lapte, mai multe rezerve o să ai. E fix ca în viață. Cererea = oferta.

Și atunci, inima mi se bucură să văd medicii într-un dialog deschis cu mămicile și viitoarele mame despre ceea ce înseamnă nașterea și alăptarea.

38391377_202861410573348_5058712571146665984_n.jpg

În Săptămâna Mondială a Alăptării, mai exact pe 1 august, Spitalul Clinic Municipal Nr. 1 și Platforma E-sănătate.md au organizat un atelier informativ gratuit despre alăptarea la sân, despre dificultățile pe care le presupune, despre recuperarea mamei după naștere și condițiile de alăptare inclusiv după cezariană. Specialiștii spitalului au răspuns la toate întrebările care le măcinau de mult timp pe mămici și graviduțe. Unele participante au făcut mărturisiri, în viziunea lor, jenant de sincere, iar odată auzite răspunsurile specialiștilor, am citit ușurare în ochii lor.

Citește și: sanatateinfo.md

„Știu că am făcut totul greșit atunci când mi-am înțărcat primul copil. Mi-am legat sânii și nu i-am mai dat lapte din ziua X. A fost traumatizant atât pentru mine, cât și pentru copil. Spuneți-mi, vă rog, cum să încetez corect alăptarea celui de-al doilea copil?”, este una din întrebările care a răsunat la atelier.

Răspunsul nu a întârziat: încetarea treptată a alăptării este cea mai bună cale, mai potrivită decât cea medicamentoasă, a explicat neonatologul Carolina Călugăreanu.

Foto: Agaev Zaur

  • Tot la atelier, viitoarele mame au fost instruite de moașa Ana Calancea să atașeze bebelușul la sân corect, au aflat care sunt cele mai moderne metode de contracepție de la partenerii evenimentului și ce se întâmplă cu laptele matern atunci când mama este însărcinată.
  • De la ginecologul Dorina Darii, femeile au aflat că mameloanele sânilor nu trebuie prelucrate în niciun fel înainte de nașterea copilului. Glandele Montgomery din structura areolei (din jurul sfârcului) secretă o substanță lubrifiantă antiseptică. Graviduțele trebuie să evite săpunul și alte produse care ar putea usca țesutul sensibil al mameloanelor.
  • Neonatologul le-a liniștit pe graviduțele care urmează să aducă pe lume un copil pentru prima oară în privința sațietății nou-născutului, hrănit exclusiv cu primul lapte, numit colostru. Carolina Călugăreanu a explicat că acesta conține chiar mai multe proteine decât laptele matern propriu-zis, că e un soi de vaccin sau antibiotic pentru bebeluș, contribuie la întărirea imunității și îi oferă anticorpi ca să prindă puteri.
  • Laptele matern nu are concurenți. Încă nu a fost inventată o formulă de lapte praf care să îi înlocuiască toate calitățile. Laptele mamei are proprietatea de a-și schimba compoziția în funcție de vârsta, starea de sănătate a bebelușului și contribuie la dezvoltarea coeficientului de inteligență. Încă o curiozitate. Iarna, laptele este mai gras decât vara, asta deoarece pe vreme caldă bebelușul are nevoie de mai multă hidratare, deci de apă. De asemenea, laptele este mai gras noaptea, e mai bogat în minerale și fier. De aceea, mămici, nu vă leneviți și alăptați la cerere bebelușul, inclusiv noaptea. Nu este un moft, ci o necesitate.
  • Alăptarea la sân și purtarea bebelușului în wrap/sling/rucsacul ergonomic creează un atașament armonios al acestuia față de mamă/părinte. Îi oferă sentimentul de siguranță și confortul psiho-emoțional pe care îl avea atunci când se afla în burtică, a explicat consilierul de babywearing Geta Rașciuc.

Și cââââââte ar mai fi de spus, dar cam se lungește povestea. Voiam doar să le mulțumesc medicilor Spitalului Clinic Municipal Nr. 1 și Platformei E-sănătate.md pentru atelier. Se vedea cu ochiul liber că femeile erau flămânde de informație. Am observat pe fețele lor mirare, bucurie, regret și o sumedenie de alte emoții, în funcție de experiența pe care au trăit-o alăptându-și copiii sau pentru că încă nu au trăit-o, particularitățile acestui proces fiind fascinante. Da, e fascinant ce a gândit Dumnezeu sau natura, dacă preferați, atunci când a inventat alăptarea la sân.

Z7A0788

 

Unicul meu regret legat de atelierul de pe 1 august este … absența partenerilor. Cred că am văzut doar trei tătici printre zecile de mame. Da, ei nu alăptează, dar rolul lor în îngrijirea unui copil este crucial. Eu, spre exemplu, mergeam la toate seminarele de pregătire a viitorilor părinți însoțită de soțul meu. El știe totul despre riscurile morții subite, necesitatea de a hrăni nou-născutul o dată la trei ore, înecul cu lapte și tot Sergiu mi-a amintit că nu îi putem da fetiței noastre miere până la vârsta de 1 an. Există risc de botulism infantil – o intoxicație alimentară periculoasă care poate induce moartea. De aceea, dragi tătici, nu ratați cea de-a treia ediție a atelierului „Mami, alăptează-mă”, care sigur va fi organizată în 2019. Sănătate vă doresc și naștere ușoară graviduțelor!

20180801192336955

Foto: Agaev Zaur

 

O nouă piață la Chișinău! De această dată, e sută la sută ECO

Unul Dumnezeu știe cât de mult am așteptat să se întâmple! Prieteni, imaginați-vă un loc în care se adună cei mai conștiincioși dintre producătorii agricoli ai Moldovei. Imaginați-vă un loc în care puteți lua cu voi orice legumă vă face cu ochiul fără frica de a cumpăra un produs îmbâcsit de nitrați și alte substanțe despre care nici nu știu că există.

Vom avea o piață alimentară de produse ecologice și artizanale la Chișinău. EcoLocal Farmers Market se lansează în această sâmbătă, 30 iunie, la Centrul KENTFORD de pe bulevardul Ștefan cel Mare 202.

Acolo veți afla că nu există doar oțet din mere, dar și de pere, prune, de struguri cu mirodenii. Veți găsi condimente de casă, ceaiuri din plante și o sumedenie de rețete.

35922912_1068894476599934_7129350282034544640_n
Mangold, kale, morcov tânăr, tot felul de verdețuri, legume și fructe crescute cu dragoste de oamenii ce au frică de Dumnezeu și nu folosesc substanțe chimice de sinteză ca să le crească, să le păstreze sau să le proceseze. Pe toate le găsiți la EcoLocal Farmers Market.

35987566_1070938126395569_1827798481855578112_n

Și pentru că ne place să prietenim cu oamenii buni, presupun că o să vă doriți să îi urmăriți pe Facebook. Aici aveți grupul EcoLocal Farmers Market. Fiți cu ochii și pe Asociația Consumatorilor și Producătorilor Eco de la noi.

594B7F2F-F62A-4487-B090-AB5546ADDA47

Foto: EcoLocal Farmers Market

Rochița de pe gardul din str. Sarmizegetusa

Iar eu despre haine, pensionare și bunicuțe. Și cu o propunere!

Episodul 1.

Într-una din zile, aveam treabă în sectorul Botanica. Treceam pe strada Sarmizegetusa când ochii mi s-au aruncat la rochița de pe gard. E genul acela de rochiță care are o poveste și amintește de cuceririle de altădată ale unei femei. La prima vedere – sobră, fără loc pentru flirturi. Dar dacă te uiți mai jos, vezi tăietura din față, care în cazul unei tinere mai înalte, lasă să se vadă un pic din coapsa piciorului.

Era să trec pe alături, dar ceva m-a făcut să mă opresc. Am lăsat mașina în grabă, mai puțin elegant parcată la margine de drum, și am alergat la gard. De după colț, iese o pensionară rafinată cu cerceluși turcoaz pe un lănțișor mai lung, care îi accentuau gâtul subțire și umerii firavi. Am întrebat-o cât costă rochia. Îmi zice șovăind, de parcă se temea să nu mă sperie prețul „monstru”, că o dă cu 35 de lei. Îi întind, iarăși în grabă, 50 de lei și nu aștept restul. Iau rochița frumos agățată pe umeraș, curată, cu gulerul perfect călcat și dau să plec. Doamna, cu ochii în lacrimi, îmi zice „Dă să te cuprind, scumpa. Mulțumesc, mulțumesc mult!” Ne-am îmbrățișat. Și am înlemnit.

…O privesc și tac…de parcă vreau să îi rețin chipul brăzdat de riduri, dar atât de frumos, cu niște trăsături atât de feminine! Apoi îi spun tot ce putea să îmi vină atunci în gând, desigur, mai puțin original.

„…Nu aveți de ce, eu vă mulțumesc”. Dau să mă retrag din nou, de astă dată mai lent, dar mă întorc din nou spre ea, ca să o întreb:

„Dumneavoastră ați purtat rochia?”

Speranța mea era să aud „da”. Nu știu de ce, dar am simțit că aș vrea să port o rochie din garderoba ei…Aș fi vrut să simt, probabil, o părticică din energia ei sublimă – caldă, sinceră, atât de feminină. E plină de eleganță și astăzi, chiar dacă, din câte a lăsat să se înțeleagă reacția ei la cei 50 de lei mizeri, e răvășită de sărăcie.

„Mi-au dăruit-o”, a fost răspunsul ei.

Deci nu a purtat-o. I-a fost dăruită ca să o vândă.

Episodul 2.

De ceva timp, umblu mai tot timpul pe strada Armenească, în zona pieței centrale, cu capul aplecat. Nu de alta, dar dacă îl ridic, risc să plec de acolo cu torba plină de haine de care nu am nevoie. Zeci de pensionare, îmbrăcate îngrijit, vând tot felul de bluzițe, pantaloni, încălțăminte.

C13A2F04-42D4-484D-8C4E-FCDA8F7CD98E.jpeg

Relativ recent, jocul gândurilor mele zgomotoase a fost întrerupt de întrebarea: „Devushka, vi ne hotite kupit etot sarafan? On na vas, krasivii. Vsevo lish 50 let stoit. (Traducere: „Domnișoară, nu doriți să cumpărați acest sarafan? E frumos și costă doar 50 de lei.”) Am ridicat ochii, l-am privit și mi-a venit răspunsul sincer:

„Nu, scuzați, nu îmi place. E negru. Dar ce mai aveți?”, am întrebat-o eu.

Mi-a arătat câteva bluze. Două erau cu imprimeu de leopard, nu neapărat atractiv pentru mine, una verzuie și alta roz cu floricele.

„Asta cu floricele parcă mi se potrivește cumva”, am gândit în sinea mea și am întrebat-o pe doamna cu ruj roz cât costă.

Mi-a spus că mi-o dă cu 40. Am întrebat cât costă bluza cu imprimeu de leopard. Mi-a spus că mi-o dă cu 30, dacă le iau pe ambele. Am scos din buzunar 100 de lei și i-am întins, fără să cer rest. Apoi spun…totuși imprimeul ăsta leopard mă cam deranjează, poate o iau pe asta verde. Ea răspunde repede: „Vă dau pe toate trei cu 100 de lei”.

În acel minut, acolo, în zona pieței centrale, am simțit cu toată ființa mea cum disperarea unei frumoase doamne, ajunsă la pensionare, îmi trage brazde pe măduva spinării. Evident, nu puteam accepta o tranzacție atât de păguboasă pentru dânsa, sper că totuși cineva va cumpăra bluza cea verde la un preț bun.

Cu noua achiziție și cu alte mii de gânduri care și-au făcut loc lângă milionul de gânduri de până la întâlnire, am pornit spre bulevardul Ștefan cel Mare. Îmi atrage atenția o bluză creme cu fundiță. Ridic ochii. O vinde, cu aceeași disperare în ochi, o altă pensionară. Ea aștepta să facem contact vizual, ca să mă opresc și la ea, dar eu…laș…am lăsat ochii în jos, căci știam…o să o iau. Banale istorii, nu? Sigur ați avea și voi ce povesti.

Propunere. 

Haideți să le dăruim pensionarelor care vând îmbrăcăminte pe la colțuri de stradă cele mai frumoase haine din garderoba noastră, pe care nu le mai purtăm. Poate găsim și ceva nou, ca să le poată vinde la un preț mai impresionant decât 35-50 de lei. 

 

Chișinău, ține-te bine! Primește în dar un mobilier urban creat de natură

IMG_20170821_173756

Creat de natură, șlefuit de OAMENI.

Grijă, suflet, pasiune, măiestrie, muuuultă muncă, cam tot atâta sudoare câtă muncă, nopți albe, sacrificii, brațe puternice, negocieri cu autoritățile locale și un frumos platan doborât la pământ de ninsori…Toate acestea, adunate într-un mănunchi, ne-au apropiat de un proiect cu inimă de copac, în care și-au pus sufletul câțiva tineri – 3 designeri și un sculptor.

x7aajugzd81wxyopmcc9.jpg

Aceștia au șlefuit în măduva unui copac, lăsat în voia sorții după ninsorile din aprilie 2017, câteva bănci fantastice pe care noi, începând cu ziua de joi, ne vom putea odihni osișoarele.

x0lkxohr5yxhajh4pwba (1)

„La două luni după ninsoare, copacul încă mai era în fața bibliotecii, răsturnat și bucățit, cu rădăcina încă vie îngropată în mormanul de asfalt. Părea de nestrămutat și dornic de a rămâne în fața bibliotecii. L-am văzut de mai multe ori, iar în una din zile m-am întrebat ce-ar fi dacă acest platan chiar ar rămâne acolo, valorificat și renăscut ca mobilier urban?!”, aflăm de la autorul proiectului, de la designerul industrial Mihai Stamati.

Așadar, pe 14 iunie, la ora 18.00,  în scuarul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, va fi inaugurat mobilierul urban proiectat de celebrul designer.

Până atunci, accesați indiegogo.com ca să aruncați niște bănuți pentru continuitatea proiectului. Tinerii intenționează să facă, apoi să și instaleze o parcare pentru biciclete și suporturi pentru cărți.

Doar cu un platan nu faci mobilier urban.

Băieții au nevoie de materie primă, au suportat cheltuieli de transport (trunchiul copacului cântărea în jur de o tonă), au lucrat într-un atelier uriaș și, la urma urmei, au muncit luni întregi, uneori până în noapte, ca să ne putem bucura de această creație.

IMG_20170821_174449.jpg

Băncile arată ca un adevărat elogiu adus naturii, dar sunt și funcționale. Creatorii au ținut să conserveze la maxim liniile și textura trunchiului de platan.

Detalii despre proiect găsiți aici: mikelesta.com.

Dăruiți o părticică din averea voastră ca să le puteți povesti nepoților, atunci când veți face un popas în fața Bibliotecii Naționale, că ați contribuit și voi la realizarea poveștii „Copacul de la Bibliotecă”. Autorii, pe lângă toate cele frumoase relatate mai sus, mai urmăresc ceva: să ne facă pe noi mai activi social, mai responsabili față de mediul în care trăim. Nu caută să se îmbogățească, așa că nu veți putea dona, nici chiar dacă tare tare veți vrea, mai mult de 30 de dolari.