O nouă piață la Chișinău! De această dată, e sută la sută ECO

Unul Dumnezeu știe cât de mult am așteptat să se întâmple! Prieteni, imaginați-vă un loc în care se adună cei mai conștiincioși dintre producătorii agricoli ai Moldovei. Imaginați-vă un loc în care puteți lua cu voi orice legumă vă face cu ochiul fără frica de a cumpăra un produs îmbâcsit de nitrați și alte substanțe despre care nici nu știu că există.

Vom avea o piață alimentară de produse ecologice și artizanale la Chișinău. EcoLocal Farmers Market se lansează în această sâmbătă, 30 iunie, la Centrul KENTFORD de pe bulevardul Ștefan cel Mare 202.

Acolo veți afla că nu există doar oțet din mere, dar și de pere, prune, de struguri cu mirodenii. Veți găsi condimente de casă, ceaiuri din plante și o sumedenie de rețete.

35922912_1068894476599934_7129350282034544640_n
Mangold, kale, morcov tânăr, tot felul de verdețuri, legume și fructe crescute cu dragoste de oamenii ce au frică de Dumnezeu și nu folosesc substanțe chimice de sinteză ca să le crească, să le păstreze sau să le proceseze. Pe toate le găsiți la EcoLocal Farmers Market.

35987566_1070938126395569_1827798481855578112_n

Și pentru că ne place să prietenim cu oamenii buni, presupun că o să vă doriți să îi urmăriți pe Facebook. Aici aveți grupul EcoLocal Farmers Market. Fiți cu ochii și pe Asociația Consumatorilor și Producătorilor Eco de la noi.

594B7F2F-F62A-4487-B090-AB5546ADDA47

Foto: EcoLocal Farmers Market

Advertisements

Rochița de pe gardul din str. Sarmizegetusa

Iar eu despre haine, pensionare și bunicuțe. Și cu o propunere!

Episodul 1.

Într-una din zile, aveam treabă în sectorul Botanica. Treceam pe strada Sarmizegetusa când ochii mi s-au aruncat la rochița de pe gard. E genul acela de rochiță care are o poveste și amintește de cuceririle de altădată ale unei femei. La prima vedere – sobră, fără loc pentru flirturi. Dar dacă te uiți mai jos, vezi tăietura din față, care în cazul unei tinere mai înalte, lasă să se vadă un pic din coapsa piciorului.

Era să trec pe alături, dar ceva m-a făcut să mă opresc. Am lăsat mașina în grabă, mai puțin elegant parcată la margine de drum, și am alergat la gard. De după colț, iese o pensionară rafinată cu cerceluși turcoaz pe un lănțișor mai lung, care îi accentuau gâtul subțire și umerii firavi. Am întrebat-o cât costă rochia. Îmi zice șovăind, de parcă se temea să nu mă sperie prețul „monstru”, că o dă cu 35 de lei. Îi întind, iarăși în grabă, 50 de lei și nu aștept restul. Iau rochița frumos agățată pe umeraș, curată, cu gulerul perfect călcat și dau să plec. Doamna, cu ochii în lacrimi, îmi zice „Dă să te cuprind, scumpa. Mulțumesc, mulțumesc mult!” Ne-am îmbrățișat. Și am înlemnit.

…O privesc și tac…de parcă vreau să îi rețin chipul brăzdat de riduri, dar atât de frumos, cu niște trăsături atât de feminine! Apoi îi spun tot ce putea să îmi vină atunci în gând, desigur, mai puțin original.

„…Nu aveți de ce, eu vă mulțumesc”. Dau să mă retrag din nou, de astă dată mai lent, dar mă întorc din nou spre ea, ca să o întreb:

„Dumneavoastră ați purtat rochia?”

Speranța mea era să aud „da”. Nu știu de ce, dar am simțit că aș vrea să port o rochie din garderoba ei…Aș fi vrut să simt, probabil, o părticică din energia ei sublimă – caldă, sinceră, atât de feminină. E plină de eleganță și astăzi, chiar dacă, din câte a lăsat să se înțeleagă reacția ei la cei 50 de lei mizeri, e răvășită de sărăcie.

„Mi-au dăruit-o”, a fost răspunsul ei.

Deci nu a purtat-o. I-a fost dăruită ca să o vândă.

Episodul 2.

De ceva timp, umblu mai tot timpul pe strada Armenească, în zona pieței centrale, cu capul aplecat. Nu de alta, dar dacă îl ridic, risc să plec de acolo cu torba plină de haine de care nu am nevoie. Zeci de pensionare, îmbrăcate îngrijit, vând tot felul de bluzițe, pantaloni, încălțăminte.

C13A2F04-42D4-484D-8C4E-FCDA8F7CD98E.jpeg

Relativ recent, jocul gândurilor mele zgomotoase a fost întrerupt de întrebarea: „Devushka, vi ne hotite kupit etot sarafan? On na vas, krasivii. Vsevo lish 50 let stoit. (Traducere: „Domnișoară, nu doriți să cumpărați acest sarafan? E frumos și costă doar 50 de lei.”) Am ridicat ochii, l-am privit și mi-a venit răspunsul sincer:

„Nu, scuzați, nu îmi place. E negru. Dar ce mai aveți?”, am întrebat-o eu.

Mi-a arătat câteva bluze. Două erau cu imprimeu de leopard, nu neapărat atractiv pentru mine, una verzuie și alta roz cu floricele.

„Asta cu floricele parcă mi se potrivește cumva”, am gândit în sinea mea și am întrebat-o pe doamna cu ruj roz cât costă.

Mi-a spus că mi-o dă cu 40. Am întrebat cât costă bluza cu imprimeu de leopard. Mi-a spus că mi-o dă cu 30, dacă le iau pe ambele. Am scos din buzunar 100 de lei și i-am întins, fără să cer rest. Apoi spun…totuși imprimeul ăsta leopard mă cam deranjează, poate o iau pe asta verde. Ea răspunde repede: „Vă dau pe toate trei cu 100 de lei”.

În acel minut, acolo, în zona pieței centrale, am simțit cu toată ființa mea cum disperarea unei frumoase doamne, ajunsă la pensionare, îmi trage brazde pe măduva spinării. Evident, nu puteam accepta o tranzacție atât de păguboasă pentru dânsa, sper că totuși cineva va cumpăra bluza cea verde la un preț bun.

Cu noua achiziție și cu alte mii de gânduri care și-au făcut loc lângă milionul de gânduri de până la întâlnire, am pornit spre bulevardul Ștefan cel Mare. Îmi atrage atenția o bluză creme cu fundiță. Ridic ochii. O vinde, cu aceeași disperare în ochi, o altă pensionară. Ea aștepta să facem contact vizual, ca să mă opresc și la ea, dar eu…laș…am lăsat ochii în jos, căci știam…o să o iau. Banale istorii, nu? Sigur ați avea și voi ce povesti.

Propunere. 

Haideți să le dăruim pensionarelor care vând îmbrăcăminte pe la colțuri de stradă cele mai frumoase haine din garderoba noastră, pe care nu le mai purtăm. Poate găsim și ceva nou, ca să le poată vinde la un preț mai impresionant decât 35-50 de lei. 

 

Chișinău, ține-te bine! Primește în dar un mobilier urban creat de natură

IMG_20170821_173756

Creat de natură, șlefuit de OAMENI.

Grijă, suflet, pasiune, măiestrie, muuuultă muncă, cam tot atâta sudoare câtă muncă, nopți albe, sacrificii, brațe puternice, negocieri cu autoritățile locale și un frumos platan doborât la pământ de ninsori…Toate acestea, adunate într-un mănunchi, ne-au apropiat de un proiect cu inimă de copac, în care și-au pus sufletul câțiva tineri – 3 designeri și un sculptor.

x7aajugzd81wxyopmcc9.jpg

Aceștia au șlefuit în măduva unui copac, lăsat în voia sorții după ninsorile din aprilie 2017, câteva bănci fantastice pe care noi, începând cu ziua de joi, ne vom putea odihni osișoarele.

x0lkxohr5yxhajh4pwba (1)

„La două luni după ninsoare, copacul încă mai era în fața bibliotecii, răsturnat și bucățit, cu rădăcina încă vie îngropată în mormanul de asfalt. Părea de nestrămutat și dornic de a rămâne în fața bibliotecii. L-am văzut de mai multe ori, iar în una din zile m-am întrebat ce-ar fi dacă acest platan chiar ar rămâne acolo, valorificat și renăscut ca mobilier urban?!”, aflăm de la autorul proiectului, de la designerul industrial Mihai Stamati.

Așadar, pe 14 iunie, la ora 18.00,  în scuarul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, va fi inaugurat mobilierul urban proiectat de celebrul designer.

Până atunci, accesați indiegogo.com ca să aruncați niște bănuți pentru continuitatea proiectului. Tinerii intenționează să facă, apoi să și instaleze o parcare pentru biciclete și suporturi pentru cărți.

Doar cu un platan nu faci mobilier urban.

Băieții au nevoie de materie primă, au suportat cheltuieli de transport (trunchiul copacului cântărea în jur de o tonă), au lucrat într-un atelier uriaș și, la urma urmei, au muncit luni întregi, uneori până în noapte, ca să ne putem bucura de această creație.

IMG_20170821_174449.jpg

Băncile arată ca un adevărat elogiu adus naturii, dar sunt și funcționale. Creatorii au ținut să conserveze la maxim liniile și textura trunchiului de platan.

Detalii despre proiect găsiți aici: mikelesta.com.

Dăruiți o părticică din averea voastră ca să le puteți povesti nepoților, atunci când veți face un popas în fața Bibliotecii Naționale, că ați contribuit și voi la realizarea poveștii „Copacul de la Bibliotecă”. Autorii, pe lângă toate cele frumoase relatate mai sus, mai urmăresc ceva: să ne facă pe noi mai activi social, mai responsabili față de mediul în care trăim. Nu caută să se îmbogățească, așa că nu veți putea dona, nici chiar dacă tare tare veți vrea, mai mult de 30 de dolari.

O nouă pictură murală în Chișinău!

O tânără de cel mult 1 metru și 70 cm înălțime a înfrumusețat fațada unei clădiri din Chișinău. A îmbrăcat în culori vii o suprafață de 130 metri pătrați. Vă imaginați? Vorbim despre o suprafață care lesne se poate referi la un apartament de exemplu. Izzy Izvne a muncit 8 zile ca să încheie lucrarea.

This slideshow requires JavaScript.

Așadar, dacă aveți drum spre sectorul Botanica, unde se găsește peretele proaspăt colorat al fabricii de vinuri „Atu”, să aveți mult spațiu liber în telefon sau, și mai bine, un aparat foto, ca să faceți multe poze superbe.

 

„Pictura reprezintă două siluete, de bărbat și de femeie. Silueta femeii se constituie din flori frumoase, iar a bărbatului din compoziții caligrafice complicate, goale pe dinăuntru. Atunci când privești atent desenul, vei observa că petalele florilor se desprind de silueta feminină ca să se prindă de cea masculină, astfel umplând-o pe dinăuntru cu frumos. Asta se și întâmplă în viața reală”, mi-a explicat Izzy Izvne – tânăra cunoscută pentru ornamentarea stațiilor de așteptare a troleibuzului din Ialoveni și pentru multe alte proiecte excepționale din Chișinău. Ea e maestră în graffiti, motiv pentru care a fost invitată în Emiratele Arabe să realizeze o lucrare halucinantă pe pereții unui salon auto.

Citește: http://ea.md/o-tanara-artista-graffiti-din-chisinau-i-a-cucerit-pe-arabi-creeaza-picturi-3-d-de-a-dreptul-halucinante/

Iar în filmulețul de mai jos puteți vedea cum arăta fațada fabricii de vinuri până la marea transformare:

 

O moldoveancă ne ademenește cu ulei de casă, produs din măslinele crescute de socrul grec

Tata-socrul crește măslinele, mama-soacră le marinează, împreună fac ulei, iar Alisa împarte comoara de aur cu moldovenii, acasă.

family (1)

Cică dragostea trece prin stomac. În cazul conaționalei noastre, mai întâi a venit dragostea, după care și atracția deosebită pentru bucătăria grecească. Alisa și Nikos s-au îndrăgostit nebunește unul de altul, apoi și de bucatele reprezentative ale țărilor din care provin. S-au gândit că ar fi o idee bună să pună pe masa noastră ulei de măsline extra virgin (mai jos, o să ne lămurim despre proprietățile acestui ulei, comparate cu cele ale uleiului de măsline virgin) pregătit de părinții greci. Prin urmare, dacă îți este poftă de Grecia, accesează pagina Olive Garden md pe Facebook sau sună la 069499210 ca să ți-o potolești „gâdilind” papilele gustative.

noiiiiiii

Părinții lui Nikos au o mică plantație cu pomi de măsline. La începuturi, aceștia făceau ulei și marinau măslinele pentru familie, apoi pentru prieteni, iar astăzi – și pentru moldoveni.

cadou

„La dorința clienților, mai aducem feta și diferite ierburi naturale grecești. Ne dorim ca oamenii să mănânce gustos și sănătos!”, ne convinge Alisa. Tot de la ea aflăm care sunt caracteristicile unui ulei de măsline extra virgin, prin ce este mai bun decât cel virgin și care sunt condițiile de păstrare a uleiului de măsline.

26903956_1990645494591123_3410667737255341065_n

Uleiul de măsline extra virgin (nerafinat) se consideră de cea mai înaltă calitate. Acest tip de ulei are o aromă foarte pronunţată, reține cel mai bine proprietățile măslinelor, are un gust mai bogat și este mai sănătos. Din acest motiv costă mai mult. Uleiul de măsline extravirgin se presează la rece și nu se prelucrează în niciun fel, mai ales chimic. Se presează mecanic, de unde și cantitatea mare de substanțe nutritive, de ingrediente active, antioxidanți valoroși.

Uleiul de măsline virgin (rafinat), înainte de îmbuteliere, este filtrat pentru ca stratul de impurități, așa-numita „drojdie”, să fie îndepărtat. Bineînţeles, prin filtrare se îndepărtează „untul” uleiului, adică tot ce este mai sănătos. Uleiul virgin are o culoare mai deschisă și o aromă mai slabă de măsline.

Cum păstrăm corect uleiul de măsline? Acest aliment trebuie ferit de căldură. Căldura, aerul și lumina afectează gustul uleiului. Nici într-un caz nu depozitați uleiul de măsline în apropierea aragazului, caloriferelor sau a ferestrelor.

„Recomandăm să păstrați uleiul de măsline într-o sticlă închisă la culoare, cu un capac închis foarte bine. De asemenea, sticla trebuie păstrată în dulap doar în cazul în care temperatura din cameră atinge cel mult 21 de grade Celsius. Dacă temperatura este mai înaltă, păstrăm uleiul în frigider. Păstrat în întuneric și într-un spațiu răcăros, uleiul poate avea un gust și proprietăți neschimbate chiar și după un an. Dacă este sigiliat, uleiul păstrat corect este la fel de bun chiar și după 2 ani, ne explică Alisa Albu – cofondatoarea Olive Garden md.

 

 

feta

Conacul Manuc Bei din Hîncești

O excursie la Conacul Manuc Bei o să vă lase, bănuiesc eu, cu emoții contradictorii. Nu veți putea spune nici că v-a plăcut, nici că v-a displăcut. Cel puțin asta s-a întâmplat cu mine. Eu personal am vizitat complexul istoric trei ani în urmă, în perioada în care muncitorii șlefuiau în sudoarea frunții piatra din galeriile subterane și lucrau la carcasa acoperișului. Îmi imaginam că Moldova se va face cu o nouă atracție turistică de vis. Ceea ce am găsit ieri acolo mi-a lăsat un gust amar. Mă refer la palat.

Vezi: https://www.facebook.com/AnnaSmolnitchijurnalist/videos/581454575291314/

Oranjul țipător care s-a așternut peste fațada edificului m-a făcut să tot întreb angajații complexului arhitectural: „Dar chiar culoarea asta a fost aleasă de fiul negustorului și diplomatului de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, atunci când se înălța clădirea?”

Mi s-a explicat că arhitecții au răzuit toate straturile de vopsea de pe fațadă și au descoperit la bază o culoare similară, adevărat, nu atât de țipătoare. Speranța e că peste ani, va mai păli și atunci va rămâne o nuanță foarte apropiată celei originale.

Conacul Manuc Bei

„Sălile au fost amenajate după fotografii/ schițe vechi?” era întrebarea mea, atunci când am văzut încăperile „de zefir”. Mult roz și albastru deschis am descoperit înăuntru și mobilier decorat după tehnica șervețelului.

Mobilier, Conacul Manuc Bei

Cel puțin așa părea, că un student în anul întâi de facultate la design, a lucrat la piesele de mobilier din palat. Sper că e o soluție temporară și că, într-o zi, în palat va ajunge mobila care să onoreze locul. Revenind la stil, mi s-a explicat că Murat – fiul negustorului armean, a optat pentru un stil francez și că, da, vremurile cereau grandoare și culoare. Așadar, culoare avem, mai puțin – grandoare. Cică într-o zi, spun vocile „mititele” ale complexului, șefii vor polei cu aur mobilierul, așa cum cere designul anilor 1800.

Ieri, însă, vedeam pe chipul fiecărui vizitator, mai ales când intra în dormitorul palatului, întrebarea: „Ce naiba e asta?” Tipic moldovenește, cu materiale ieftine, s-a dorit a imita luxul. Eu nu am fotografiat, căci nu prea se întinde mâna după telefon sau aparatul foto când vezi tabloul general în odăi, pe cuvântul meu. Dar poate e mai bine așa. O să fiți curioși să vedeți dacă exagerez sau nu, în caz că vă întrebați deja „Oare cât de rău poate fi…?” Eu am găsit însă pe Instagram niște poze și mă grăbesc să vă arăt.

Dormitor, Conacul Manuc Bei
Instagram: doinitabicu

Dincolo de asta, de mobilierul ieftin, kitsch, tencuială pestriță și atitudinea necioplită a unor angajați care văd vizitatorul ca pe o povară (pe fața lor citești „Of, încă unul…Trebuie iar de luat totul de la început”), veți găsi detalii frumoase.

Precizez, Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey include mai multe edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare, ș.a.

Cel mai mult mie mi-au plăcut galeriile subterane despre care se spune că uneau complexul arhitectural cu orașul Hâncești. Tot în subsol găsești o odaie cu mai multe cozi de sapă de prin sec. al XIX-lea și cărămizi cu inscripții curioase care au fost găsite pe teritoriul conacului de către arheologi.

31945407_1588201521292668_2318991046568050688_n

În încheiere, o să spun doar că merită să mergeți la Hâncești, să vizitați acest conac despre care circulă tot felul de legende. În zilele fierbinți de vară, vă puteți refugia cu familia sau amicii în parcul care găzduiește complexul.

Mai multe pozehttps://stirilocale.md/foto-ce-poti-vedea-daca-mergi-la-complexul-istorico-arhitectural-manuc-bey-din-hincesti.html

Incursiune în istoricul complexului. Negustorul armean Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, în anul 1815, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Vrea să o vândă la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani.[5A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău[7]. Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore.[5]Cei doi au construit castelul în stil francez de o frumusețe uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.

Despre soacre…de râs și de plâns

De râs și de plâns e ceea ce au de povestit, mai ales proaspetele mămici, despre soacrele lor. De când am intrat în “clubul mămicilor”, inevitabil, ajung să vorbesc despre soacra mea și să ascult istorii despre soacrele cunoștințelor mele. Multe situații sunt trase la indigo, de parcă s-ar vorbi despre aceeași persoană. Și dacă mămicile rezolvă relativ ușor orice neînțelegere cu propriile mame, care au uneori un comportament similar, atunci cu soacrele… le vine mai greu.

Motivele sunt evidente.

  • Totuși nu curge același sânge prin venele celor două, deci există teama de a obține doar supărări sau ranchiună.
  • Există teama mămicii de a-și răni soțul în caz de confruntare.
  • Există situația când mămica are o soacră extrem de autoritară, cu un nivel scăzut de inteligență emoțională ori pur și simplu este lipsită de empatie și bun simț. În consecință, mămica decide că orice discuție deschisă înseamnă o bătălie pierdută fără să înceapă.
  • Există o dependență financiară sau de ordin locativ. În momentul în care socrii asigură tinerii părinți cu un acoperiș deasupra capului sau îi ajută financiar, uneori inconștient, își asumă prea multe drepturi și încearcă să domine pe toate segmentele (îndeosebi în îngrijirea și educarea nepoților).

“Pe mine soacra m-a obosit mai tare decât bebelușul meu de 6 luni. Locuiam împreună și a trebuit să suport imixtiunea ei în toate. Credeam că o să îmi ies din minți! Ea mă supăra mai tare decât lipsa somnului”, mi-a mărturisit câteva zile în urmă o tânără mămică.

Am adunat toate istoriile grămadă și pentru că majoritatea soacrelor sunt experte la a da sfaturi și indicații, vor putea primi câteva sugestii de la mămicile care se fac luntre și punte pentru a menține armonia în familia extinsă, dar tot nu le reușește. Iată ce, probabil, nu au auzit niciodată soacrele de la nurorile lor de treabă din frica ultimelor de a strica relația cu acestea sau cu soții lor.

1. Nu oferiți ajutor dacă nu este cerut. Cel mai bun ajutor pe care îl puteți oferi este să nu interveniți.

2. Apariția nepoților nu înseamnă că trebuie să vă mutați cu traiul în familia acestora. Așa cum voi ați trăit momente magice alături de copiii voștri, așa și copiii cu propriile lor familii, își doresc intimitate.

3. Bunicii nu trebuie să încerce să înlocuiască părinții. Menirea lor este alta – de a iubi necondiționat, de a transmite niște deprinderi de viață prin joacă și de a explora lumea din jur împreună cu cei mici. Faptul că părinții voștri “v-au crescut” copiii nu înseamnă că asta e o normalitate.

4. Nu interveniți cu sfaturi moștenite de la bunici și străbunici, atunci când nora vă spune ce a aflat de la medici sau la anumite cursuri. Când nora vă spune că nu e nevoie să stea copilul înfășat toată ziua, așa cum eram noi, credeți-o. Orice ortoped competent o să vă spună că poziția firească și sănătoasă pentru un bebeluș este cea de “broscuță” sau “maimuțică în brațe”. Numai așa veți avea un nepot sănătos. Credeți-o și dacă vă spune că nu se picură lapte în nas, nu se dă apă până la 6 luni, nu se înfofolește copilul, nu se sterilizează hăinuțele, nu se face baie în ierburi, nu sunt obligatorii băile zilnice și altele. Scoateți piciorul din prag, documentați-vă și vedeți recomandările medicilor.

5. Nu luați în derâdere setea nurorilor de a  citi cât mai multe despre îngrijirea copiilor. O să îi dau dreptate pediatrului Komarovskiy care spune că oamenii se documentează oricât e nevoie ca să cumpere o mașină de exemplu sau înainte de a procura o casă. Unii, însă, din prostie,  nu consideră de cuviință să cerceteze explicațiile și recomandările specialiștilor legate de îngrijirea și educația copiilor. Apoi ne întrebăm de ce se îmbolnăvesc sau plâng des copiii.

6. Nu dați ochii peste cap când auziți că nora a mai citit o carte despre disciplina conștientă a copiilor. Mai bine lăsați orgoliul după ușă și împrumutați-o. Veți fi uimite să aflați că multe decizii din viața copiilor voștri, pe care nu le-ați aprobat, au o explicație logică în copilărie. Este atât de neinspirat să spui că te-ai descurcat fără cărți și ai crescut oameni teferi. Atâția părinți se laudă că au educat oameni buni fără ajutorul psihologilor, pedagogilor, deci al oamenilor care scriu cărți despre parentaj. Dar oare au motive să își asume ei toate meritele și cum explică inteligența emoțională scăzută, atât de bine simțită la noi în societate? Mai jos, o să relatez monologul unei bunici, pe un teren de joacă din Chișinău. În câteva secunde de “bla bla” iresponsabil a transmis cel puțin trei mesaje greșite:

  • că nu e voie să plângi (ne mai întrebăm de ce suntem un popor cu oameni inhibați, bolnavi și amărâți)
  • că nu ești acceptat dacă plângi și nu primești dragoste dacă nu te comporți după placul cuiva (în cazul dat, după cum vrea bunica)
  • că trebuie să te comporți ca toți ceilalți (bunica și-a comparat nepoata cu toți copiii de pe terenul de joacă)

Fetița de vreo 5 anișori plângea. Nu cunosc motivul. Monologul bunicii: “Nu plânge. Nu te mai iau nicăieri dacă mai plângi. Nici nu știam că ești așa plângăcioasă. Nu te luam dacă știam. Pe mine nu mă cumperi cu lacrimi, ești fată mare. Nu trebuie să plângi. Uite-te la copii, plânge măcar unul?”

7. Nu vă supărați atunci când nora vă roagă să nu faceți anumite lucruri. Dacă tot insistați că sunteți mai experimentată și mai înțeleaptă, ar trebui să vă fie ușor să respectați deciziile copiilor voștri. Ce semănați, aia o să culegeți. Iubirea ar fi calea corectă.

8. Nu priviți nepotul ca pe o proprietate. Respectați-i corpul, nu-l pișcați de fund, nici măcar în joacă. Mâine ar putea să îl piște un nene străin pe stradă, iar copilul nu va ști că e greșit. Nu pupați bebelușii. Medicii recomandă să le pupați piciorușele și ceafa, dacă tot nu vă puteți abține. Statutul de bunic nu dezinfectează.

O mămică povestește: “Punea mâncarea în gură, o mesteca și o dădea fetiței. Noi nici măcar nu începusem diversificarea! Nu am mai rezistat și i-am zis direct să nu mai facă asta. Așa am devenit eu rea. Nici eu, mama ei, nu fac asta. Nu consider normal să transmiți toți microbii tăi din gură copilului.

“Eram în maternitate, după cezariană, pur și simplu extenuată. Vin părinții soțului, niște rude și mă întreabă cum mă simt. “Extraordinar de bine!” Cum să te simți când tot ce vrei este să te odihnești și să petreci timpul cu nou-născutul și soțul, iar aici vine atâta lume și tu arăți teribil?”, este o altă istorioară de menționat.

Ar fi încă multe de povestit, dar nu face să scriu romane. Esența este una: cel puțin pentru fericirea băieților și a nepoților voștri, respectați-le familia. Am urmărit situații când bunicile le permiteau nepoților lucrurile interzise de mame. Câștigați simpatia lor pentru câteva minute, ca să pierdeți poate pentru totdeauna niște valori importante pentru ei în primul rând. Nicio noră, din câte am ascultat, nu își dorește să fie iubită, dusă pe palme și scăldată în cadouri de soacrele lor. Tot la ce visează ele este RESPECTUL.

Pe această notă veselă le recomand nurorilor și soacrelor să vadă comedia “Soacra mea e o scorpie”, cu Jennifer Lopez (Monster-In-Law).