Înnoiește-ți garderoba la prețuri foarte mici, ajutând-o pe pensionara Natalia Pușneac foarte mult!

Rochițe, fustițe, pantaloni de vară și bluzițe la prețuri de 100-140 lei. Natalia Pușneac așa și nu m-a convins că din vânzările la asemenea prețuri își agonisește niște bănuți pentru un trai decent pe timp de iarnă.

This slideshow requires JavaScript.

“Nepoatele îmi trimit hăinuțele din Turcia, eu le vând aici și strâng niște bani. Iarna îmi prind binișor. Am “parok serdtza” și grupă de invaliditate. Sunt pensionară, dar nu vreau să stau pe capul copiilor și a nepoților. Le este și lor greu…”

Așa că își încarcă binișor căruțul pentru piață și pornește pe jos spre centrul orașului. Are câteva cliente fidele, în rest, “le pescuiește” din mers…sau ele pe ea. Eu, un Pliușkin în fustă, am zărit-o de departe în parc. Îi arăta unei doamne tot ce avea în geantă. M-am apropiat și am întrebat: “Le vindeți?”

image.jpeg

Aproape în șoaptă, șovăind, cu vocea tremurândă, mi-a zis “da…” Se teme rău să nu se ia de “venitul ei uriaș” oamenii de la FISC. Atât mi-a trebuit să aud – că le vinde- ah, și prețurile, ca să scotocesc prin haine. Într-un final, am mers acasă bucuroasă cu o rochiță și o bluziță în culoarea mea preferată – albă.

This slideshow requires JavaScript.

Ca să nu lungesc vorba, dacă ești și tu femeia care are mereu puține haine, nu alergi după brand-uri și vânezi prețuri mici, sun-o pe doamna Natalia. Sigur o să găsești ceva pe placul tău. Nepoatele ei au gusturi bune!

Natalia Pușneac 0 (61) 147354

Advertisements

„Ți-o mers. Ai un copil de aur, care râde tot timpul și nu face probleme”

Asta aud foarte des de la mămicile supărate pe proprii copii și pe soț, pe vecini, pe soartă, în general – pe viață. Aceste mămici, probabil, nu știu că nu există copii răi sau „problematici”. Dumnezeu ne trimite suflete curate tuturor, suflete ce se pot transforma în oameni dintr-o bucată. Aceste mămici nu își imaginează, din câte îmi dau eu seama, cât de important este aportul lor și al tăticilor la „modelarea” acelui omuleț pe care și-l doresc alături.

ATRAGEM CEEA CE SUNTEM. În ziua în care oamenii vor înțelege pe deplin acest adevăr, vor deveni cu adevărat fericiți și vor simți că le merge bine în toate. Norocul nu există. Acesta este, de fapt, suma faptelor noastre BUNE. Este răspunsul lui Dumnezeu (al Universului, dacă preferați) la tot ce facem noi pentru binele altora.

Femeia creează copilul încă în timpul gravidității, iar procesul se declanșează la concepere.

Este importantă starea părinților în timpul conceperii și gândurile lor. Nu salut conceperea în stare de ebrietate ( am auzit multe istorii triste) sau cu scopuri greșite (ca să-și împlinească viața, ca să aibă ajutor la bătrânețe sau pentru că toată lumea are măcar un copil).

La fel de importantă este starea femeii care poartă copilul sub inimă. O graviduță anxioasă, mereu nemulțumită și nerecunoscătoare, stresată, prinsă în tot felul de treburi mult prea solicitante, va transmite această energie copilului. Ceea ce gândim în timpul sarcinii, ceea ce vorbim și trăim afectează direct fătul și îi determină într-o mare măsură temperamentul. Nimeni nu o să mă convingă de contrariul.

Odată născut, bebelușul are nevoie de dragoste necondiționată. El simte când părintele este iritat sau stresat. Ca să poți liniști un copil agitat, trebuie să fii tu calm.

Copiii sunt copia fidelă a noastră și nu mă refer la fizic. Ei ne imită apucăturile, gesturile, mimica. Cei ce îmi spuneți că am noroc de un copil bun, v-ați privit vreodată în oglindă? Mai ales atunci când sunteți înfuriați? Nu am o experiență îndelungată în ale maternității, dar până la această etapă mi-am formulat niște concluzii despre “secretul fericirii unui bebeluș”. Ceva îmi spune că formula va funcționa și în viitor.

1. Despre concepere și graviditate am vorbit mai sus. Sunt importante seninătatea gândurilor, susținerea partenerului de viață și scopurile corecte din spatele dorinței de a avea un copil.

2. Un părinte fericit = un copil fericit la culme. Nu cred că poți avea un copil împlinit și relaxat, atunci când te irită tot ce face partenerul tău sau când te superi de la orice. A fi senin în orice situație este o artă, care se învață. Dar merită toate eforturile.

3. Chiar și bebelușii ne imită. Dacă le zâmbești tot timpul și le vorbești, atunci sigur vei avea un răspuns.

4. Ia copilul cu tine oriunde mergi, dacă permite situația sau evenimentul. La club sau un chef major, evident, nu te pornești cu un copil. Emma mă însoțește peste tot, a mers și la salonul de înfrumusețare cu mine. Este obișnuită să fie implicată în discuții cu cei din afara casei, nu se sperie decât atunci când e ținută de un bărbat cu barba foarte lungă și stufoasă. Serios.

5. Copiii ne învață pe noi mai multe decât noi pe ei. E firesc și avem doar de câștigat dacă acceptăm acest lucru. Cu aroganță și autoritate nejustificată nu vom putea construi o relație armonioasă cu puii noștri (“Închide gura”, “marș acasă”, “nu e treaba ta”, “taci și manâncă”… repertoriul părinților de la noi este bogat). Bebelușii nu sunt de vină că au colici, că îi dor gingiile, etc. Atunci de ce să îți ieși din fire? Când simti că nu ai răbdare să gestionezi o criză, ia o pauză, dar nu îți descărca furia pe copil.

6. Atunci când vedeți la copilul dumneavoastră trăsături care vă deranjează, analizați-vă bine propria persoană. Să nu vă surprindă dacă le veți găsi la voi. Și atunci revenim la principul “fii tu omul pe care îl vrei lângă tine”.

Sigur îmi scapă niște nuanțe, dar și așa povestea e lungă. La final, o să spun doar că și fetița noastră plânge, se agită, a avut colici, etc. Sunt zile când vrea doar în brațe sau când e mai plângăcioasă. Am luni bune în care dorm câteva ore pe noapte și adorm pe băncile din parcuri. Nu pot să mă laud ca alte mămici că adoarme singurică. Uneori o legăn 2 ore ca să doarmă 10 minute. Nu exagerez.

Cu toate stările ei, Emma e PERFECTĂ. Niciodată nu m-am gândit la cum o să mă ajute la bătrânețe. Îi sunt recunoscătoare și îi mulțumesc în fiecare zi că a venit în viața mea. Cu ea cresc și vreau să fiu mai bună, ca să fie EA mândră de mine.

 

În Evul Mediu – în biserici. Astăzi – în Parlamentul Republicii Moldova. Vorbim despre vitralii

Așa tată, așa fiu. Iurie Ciobanu – un pictor talentat, cu studii făcute la Universitatea de Artă din Moscova, s-a împrietenit cu sticla încă în anul 1987.

 

IMG-1431951134697-V

Afacerea lui, de producere a vitraliilor, e de o vârstă cu mine, iar 10 ani în urmă, i-a călcat pe urme fiul Dumitru.20161005_142619Împreună fac o echipă bună, dacă e să judecăm după frumusețea vitraliilor executate de ei, folosite pe post de decor în casele moldovenilor și ale străinilor. O bună parte din lucrările lor au ajuns în Olanda, Italia, SUA, Irlanda, Franța, România, Ucraina și Rusia. E suficient să le privești o dată ca să înțelegi câtă muncă cer pentru a prinde viață. Există o sumedenie de tehnici prin care se pot obține vitraliile, dar cele mai răspândite presupun pictarea sticlei sau montarea pieselor de sticlă din diferite culori.

This slideshow requires JavaScript.

Vitraliile devin tot mai populare astăzi, astfel încât putem vorbi despre o nouă epocă de aur a acestei tehnici, care vine de la italieni, de prin Veneția. Călugărul Teophilus descria tehnica vitraliilor prin anul 1100. Și dacă în secolul X, arta sticlei se regăsea în biserici, atunci astăzi o putem întâlni chiar și în bucătării. Designerii aleg vitraliile ca să înfrumusețeze ferestrele, ușile, oglinzile, mobilierul, bucătăriile, abajururile. Lista poate continua în funcție de generozitatea imaginației noastre. Iurie și Dumitru Ciobanu, însă, au o pasiune aparte pentru vitraliile care ajung să decoreze tavanele imobilelor.

Cele mai mari vitralii executate de domnii Ciobanu au depășit 10 metri pătrați. Unul din cele mai impresionante proiecte a fost realizat în satul Dumbrava. Tavanele din 11 odăi ale grandioasei locuințe, care merită pe bună dreptate titlul de „palat”, au fost decorate cu sticlă pictată. Din motive lesne de înțeles, autorii nu vor să dea numele proprietarului, dar gândul meu a zburat la castelul familiei Stati. Și dacă tot am ajuns să vorbim despre castele, aflați că moldovenii preferă vitralii în stil clasic și baroque, iar la serviciile familiei Ciobanu au apelat și demnitari de stat. Vedetele de la noi și oamenii de afaceri tot se regăsesc în lista clienților. Nu vă grăbiți să credeți că vitraliul e o tehnică accesibilă doar pentru cei ce au buzunare mari. În sticlă pictată pot fi îmbrăcate chiar și suvenire, după cum vedem pe www.vitraliu.md.

Iurie și Dumitru Ciobanu se mândresc, în mod special, cu vitraliul care înfrumusețează astăzi una din încăperile Parlamentului Republicii Moldova. Au și de ce! E o operă de artă, fără pic de exagerare.

7

Frumosul joc de culori pe care îl observăm pe suprafața vitraliilor se obține din sticlă specială, pelicule, oxizi metalici și vopsea. Una dintre tehnologiile aplicate presupune fuziunea sticlei la temperaturi de 800 grade Celsius. Impresionant, nu-i așa? Și atunci apare o întrebare firească…Oare care este durata de viață a acestor capodopere?

Vitraliile clasice și „tiffany” au o durată de viață de sute de ani, fapt demonstrat de bisericile anului 1065, care au supraviețuit până în zilele noastre. Și atunci apare o altă întrebare firească. Oare cât costă asemenea lucrări? Vitraliu.md cere de la 50 de euro pentru un metru pătrat. Vitraliile exclusive pot costa și mii de euro.

This slideshow requires JavaScript.

Lucrările simple pot ajunge pe proprietatea clientului chiar și în câteva zile, iar cele complexe trebuie așteptate uneori luni întregi. La final, vă mai las o curiozitate.

Pe teritoriul Republicii Moldova arta vitraliului a ajuns pe la începutul sec. al XX-lea. 

Vitralii din perioada respectivă, care pot fi  admirate și astăzi, decorează biserica Sfântul Pantelimon din Chișinău (înc. sec. XIX). Executate în tehnica clasică acestea îndeplinesc, tradiţional, funcţia de geam.

Vitralii Chișinău

De o adevărată valoare artistică sunt și vitraliile executate în 1903-1905 pentru Muzeul Zemstvei ( astăzi  Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie NaturalăSala centrală este încununată cu un impunător plafon suspendat, realizat în tehnica vitraliului tradiţional). 

 

Vitralii

 

Fii sexy, chiar și cu zarzavaturile în mână! Eu 💚 Eco Mood

imageA trăi eco mai poate fi și sexy. Plasticul nu este la modă, sub toate formele sale (citește printre rânduri 😜). Vorbind despre pungile din plastic, trebuie să recunoaștem că relația noastră cu ele este una toxică. Ne poluează mediul și ocupă prea mult loc în sertar.

Torbele din stofe naturale merită să le facem loc în viața noastră! Sunt prietenoase cu natura, pot fi spălate și refolosite de mii de ori, nu se tem de greutăți.

Multe dintre gențile/torbele pentru cumpărături sunt eco, dar arată … “plictisite”, cam triste. Nici tu culoare, nici tu croială cochetă. Te uiți la ele și înțelegi că mai departe de magazin sau piață … cu ele nu te duci. Victoria Matei a găsit ac de cojocul fashionistelor, care sunt sexy chiar și cu zarzavaturi în mână.

 

 

A creat niște genți superbe din bumbac, pe care limba mea refuză să le numească torbe, la cât de stilate sunt.

Îți place să trăiești la foc mare, mediu sau mic? Ești genul hippie, funky sau cuminte? Oricare este răspunsul tău, deci indiferent de culoarea “mood”- ului tău de viață, cu ajutorul Victoriei găsești neapărat o geantă care să fie pe aceeași lungime de undă cu tine. Victoria pictează desenul sau mesajul care să te reprezinte. Orice haină ai avea pe tine, pui geanta pe umăr cu mare mândrie și îți vezi liniștită de treburi.

Victoria Matei este inginer de profesie. Mai bine de un an a gândit ceea ce a ajuns și la mine în mâini – o geantă trainică, foarte comodă, spațioasă și stilată. Cu ea poți duce peste 10 kg de produse.

 

 

Ideea de a confecționa asemenea genți, împrumutată de la germani, a prins viață odată cu Emma – fetița drăgălașă a inginerului nostru. Prin urmare, maternitatea a adus-o pe Victoria în fața mașinii de cusut și multe ace a stricat până a găsit ața potrivită.

“Folosesc vopsea belgiană și franceză. Nu e atât de rezistentă pe cât aș fi vrut eu, de aceea recomand o îngrijire blândă, pentru ca desenul să reziste mult timp. Geanta se va spăla la necesitate, gentil, în apă călduță, fără înălbitor sau alți agenți agresivi.”

Mai ușor nici că se poate! Eu personal mă bucur că avem o asemenea alternativă la noi, acasă. Acum mai trebuie să le schimbăm și mentalitatea vânzătorilor care cred că ne oferă un serviciu extrem de calitativ atunci când ne bagă cu de-a sila pungi din plastic deși le spui: “Nu am nevoie, mulțumesc.”

Traducere la interviul realizat cu Doctorul Komarovskiy, criticat pentru eticheta „medic moldovean”

După interviul pe care l-am făcut cu Doctorul Komarovskiy, multe săgeți otrăvite au fost aruncate în direcția pediatrului ucrainean, dar și în direcția pediatrului moldovean Mihai Stratulat. Ultimul susține că a fost acuzat de colegii de breaslă de „lipsă de etică și deontologie medicală” pe motiv că l-ar fi „prelucrat” pe Komarovskiy, efectiv i-ar fi „dictat” textul pentru interviul pe care l-am avut cu acesta, ca să obțină mesajul că pediatrii din Moldova (cu excepția lui Stratulat desigur) sunt niște incompetenți. Prima întrebare care îmi apare în gând este: „Oare chiar credeți că un om inteligent precum e Evghenii Komarovskiy – fondatorul unei clinici de pediatrie, doctor cu zeci de ani experiență în domeniu, un pediatru extrem de iubit în tot spațiul CSI, prezentatorul unei emisiuni cu o popularitate cum rar vezi, un om cu influență urmărit de 2 milioane de oameni numai pe Instagram, ar putea fi „dirijat” de un tânăr pediatru din Moldova???” Americanii ar spune „are you kidding me?” (în traducere, glumiți? voi…serios vorbiți?)

Vedeți: http://ea.md/mihai-stratulat-dupa-interviul-lui-komarovskiy-despre-unii-pediatri-din-moldova-cate-zoaie-s-au-turnat-in-capul-meu/

Deoarece eu am pus întrebările în acel interviu și am înregistrat răspunsurile medicului, intervin cu o traducere pentru cei pe care aceasta ar putea să-i intereseze.

Deoarece eticheta „medic moldovean” a deranjat cel mai mult opinia publică (am văzut câteva comentarii la interviu și pe pagina Ea.md), o să încep anume cu ea.

Acest termen a fost folosit de medicul ucrainean ca să sublinieze mesajul că nu există medicină „ a la Moldova”, „a la Ucraina”, „a la Kazahstan” sau „a la Franța” și greșește acel medic moldovean (a se înțelege „acel medic din Moldova”) care ignoră rigorile și practicile internaționale ca să intervină cu un tratament propriu, ce poate dăuna sănătății copilului.

Komarovskiy a mai folosit sintagma „medic moldovean” atunci când a vorbit despre studenții de la Universitatea de Medicină. Doctorul a spus că și-ar dori un seminar cu ei, la care să le explice cum un student poate deveni „un medic bun, nu un medic moldovean, ci un medic normal, ca la ei să se privească cu respect, cum să câștige bani pe cunoștințele lor și nu pe vânzarea de medicamente, pe procente în laboratoare.” Ce au înțeles din această frază, mai bine zis, ce au vrut să înțeleagă medicii care s-au simțit ofensați? Că Doctorul Komarovskiy îi cataloghează pe toți pediatrii din Moldova drept „proști”, „incompetenți”.

ASTA ÎNSEAMNĂ „RUPERE DIN CONTEXT”.

ASTA ÎNSEAMNĂ „DISTORSIONAREA MESAJULUI”.

ASTA ÎNSEAMNĂ „INTERPRETARE GREȘITĂ”.

O să îi dezamăgesc pe cei ofensați spunându-le că mesajul este altul și că trebuie privită imaginea în ansamblu, nu pe bucăți. Evghenii Komarovskiy, continuând prima idee despre medicii din Moldova (respectiv acei medici moldoveni care stabilesc diagnosticuri greșite, prescriu antibiotice fără necesitate, etc.), lămurește că ar vrea seminare cu studenții ca să le transmită o parte din cunoștințele și experiența acumulată de-a lungul activității sale în calitate de medic. Asta, deoarece și-ar dori ca practicile greșite să nu existe în Moldova, unde părinții semnalează erori medicale destul de frecvent, uneori grave. Asta, deoarece și-ar dori ca anumite practici existente în Moldova, absente în alte țări ale lumii, să dispară. Komarovskiy spune că vrea să îi învețe pe studenți cum să „câștige bani pe cunoștințele lor și nu pe vânzarea de medicamente, pe procente în laboratoare.” Cine poate să bage mâna în foc pentru pediatrii de la noi ca să ne spună că nu fac asta? Oare unii medici moldoveni, deci din Moldova, nu fac bani prescriind tot felul de medicamente sau vitamine de care pacienții nu au nevoie?

Scriu, scriu și realizez că această traducere nu este necesară. Supărările de după interviu sigur nu vin de la medicii care își fac meseria ca la carte și sunt respectați, căutați de părinți. Spre exemplu eu sunt încântată de pediatrul Dorina Rotaru de la Spitalul Clinic Municipal Nr.1, iar prietenii mei – de Mihai Stratulat și Dorina Agachi – medici la Clinica Pediatrica.

De aceea, la final, voi spune doar că Doctorul Komarovskiy nu a inventat motivele pentru care unii pediatri moldoveni (a se înțelege pediatri din Republica Moldova) sunt ocoliți de părinți. Părinții sunt cei care semnalează problemele din sistem. Temele pe care Evghenii Komarovskiy le discută la seminare sunt propuse de părinți.

Nu întâmplător, la ultimul seminar, au venit 800 de părinți care au cerut să fie explicate subiecte, unele după mine, dificile. De ce vor acești părinți să știe cât mai multe din lumea medicală, din pediatrie? Dacă s-ar simți în siguranță în spitalele de la noi, în cabinetele tuturor pediatrilor, nu ar avea nevoie de seminarele și cărțile lui Komarovskiy. Și atunci , în loc să se supere, ar fi bine să își îmbunătățească serviciile pediatrii care se simt cu musca pe căciulă, medicii care nu lasă antibioticele din mână, cei care recurg la spitalizarea copilului când acesta poate fi tratat la domiciliu.

Vedeți interviul oferit de Doctorul Komarovskiy care a pus pe jar moldovenii, aici: http://ea.md/doctor-komarovskiy-la-chisinau-daca-un-medic-va-spune-despre-copil-ca-are-hipertensiune-intracraniana-fugiti-de-el/

„Animalele se ascund atunci când nasc…”

O istorie scurtă despre cum se naște la Spitalul Municipal Nr. 1, bazată pe fapte reale. Iată ce am pățit…

Nașterea este un proces natural, așa cum sarcina e o stare firească. Maica Maria a născut în iesle, înconjurată de boi. Acesta a fost crezul meu, iar timp de 8 luni, îmi tot imaginam cum nasc ușor, cum dansez în timpul travaliului și aplic toate tehnicile deprinse de pe YouTube. Nici nu putea fi altfel, indica starea mea de sănătate, căci aveam grijă la tot ce mănânc, făceam mult sport, eram activă tocmai pentru că îmi doream să nasc natural, cu intervenția minimă a medicilor.

Nu a fost să fie.

Și niciodată nu m-aș fi gândit că întâlnirea cu zecile de medici și lucrători medicali la sfârșit de sarcină, în timpul nașterii prin cezariană în regim de urgență și după apariția pe lume a Emmei, putea fi una din cele mai fericite din viața mea. Niciodată nu mi-au plăcut spitalele, mai ales cele din Moldova.

Atunci când decideam unde să nasc, am întors internetul pe dos, am cotrobăit pe toate forumurile mămicilor din Moldova și pe grupurile lor de pe rețelele sociale.

Căutam cu disperare numele medicului, căruia i-aș putea încredința tot ce am mai scump – viața copilului pe care îl așteptam cu toată inima și ființa mea. Un calcul matematic a arătat că numele Constantin Ostrofeț este cel mai des pomenit, cu laude fără sfârșit din partea mămicilor. Am deschis site-ul Spitalului Clinic Municipal Nr. 1, am dat în căutare numele și m-am uitat la poză. Mi-am zis: „În el eu aș putea avea încredere. Nici tânăr, nici bătrân. Fața lui îmi spune că e serios, inteligent și sigur pe sine.”

4022

Prima noastră întâlnire cu el, răspunsurile la lista mea cu întrebări scrise cu grijă și emoție pentru ceea ce urma să se întâmple în viața mea, a pus capac la toate fricile. Știam că vom ajunge pe mâini bune. Pe lângă faptul că are o experiență mare în obstetrică și ginecologie, este lector universitar și un bun specialist, mai are și un sănătos simț al umorului. Știam că fără ultimul ingredient, experiența nu avea cum să fie perfectă, iar noi asta căutăm, nu? Perfecțiunea în toate, să funcționeze totul conform planului. Ei bine, la săptămâna a 35-ea de sarcină, totul a funcționat exact invers decât am plănuit.

IMG_1076

Despre asta o să scriu când o să prind la curaj. În această călătorie dificilă, cu preeclampsie, frica de a afecta fătul, mai rău- de a o pierde pe Emma, cu edeme care m-au făcut prizoniera unui corp pe care eu nu îl cunoșteam, am avut alături de mine o echipă de medici și lucrători medicali rupți din poveste. Am auzit multe istorii teribile despre nașterile în Spitalul Clinic Municipal Nr. 1, multe acuzații la adresa sistemului și a medicilor atunci când spuneam că acolo voi merge să nasc, iar ceea ce am găsit la fața locului mă face să cred că e bine să îți asculți inima. Inima m-a dus la ușa acestui spital și nu m-a dezamăgit.

În ziua în care am coborât scările cu Emma în brațe, aveam o frică greu de explicat. Îmi dau lacrimile când vorbesc despre asta… După o săptămână și câteva zile în care am fost îngrijită, protejată și supravegheată de medici, mă simțeam ca o copilă care merge în clasa întâi sau încearcă să învețe să meargă pe bicicletă. Între pereții spitalului, nu îmi era frică de nimic – nici măcar de anestezia spinală. A avut grijă să îmi risipească temerile Ion Chesov. Practic nici nu am simțit acul în spinarea mea și m-am recuperat foarte repede, fără groaznicele consecințe despre care am citit pe internet sau am auzit de la cunoștințe.

Deciziile înțelepte ale medicilor și grija infirmierelor, a moașelor, a surorilor medicale, mă fac să spun astăzi că tot Spitalul Clinic Municipal Nr. 1 va fi alegerea mea atunci când voi decide să aduc pe lume un al doilea copil. De această dată, însă, nu va mai trebui să caut numele medicilor în care m-aș putea încrede. Astăzi îi cunosc bine și le mulțumesc. Le mulțumesc absolut tuturor lucrătorilor medicali din această instituție pentru că mi-au șters lacrimile, m-au încurajat, au avut grijă de mine, m-au ajutat să mă ridic pe picioare și să devin mămica sigură pe sine pe care mi-o închipuiam în timpul sarcinii, femeia împlinită care se bucură din plin de maternitate.

Zbor cu balonul.

Cobori de la 1 km înălțime peste o livadă cu mere, ca să culegi din mers câteva. Observi iepurașii și vulpile alergând dintr-o tufă în alta și vitele alergând liber pe câmpii.

balon 2

Acum că e toamnă, spectacolul cromatic oferit de natură face zborul cu balonul și mai memorabil.

balon 6

Nu intenționez să vă conving acum că balonul cu aer cald e un mijloc excelent pentru a petrece calitativ timpul, dar o să vă arăt niște poze și o să vă ofer câteva cifre.

balon 4

Baloanele pilotate de Sergiu Zavulan au un volum de 3000 mde aer, sunt confecționate din 900 mde stofă termorezistentă. În timpul zborului, în coș se poate afla un grup de pasageri greutatea căruia nu trebuie să depășească 270 kg.

balon 8

La 400-600 m deasupra pământului deja se deschid priveliști unice, dar la solicitarea călătorilor, pilotul poate urca balonul și la 1000 de metri. Pentru asta cere acordul băieților de la Turnul de Control.

balon 5

Balonul cu aer cald e o plăcere destul de costisitoare, să o spunem pe șleau. Dacă îl vrei numai pentru tine, scoate din buzunar aproape 400 euro. Dacă ești de acord să îl împarți cu alți trei oameni, atunci plimbarea te va costa 100 euro. Dacă începi să pui bani deoparte începând cu ziua de astăzi, renunțând la câteva ieșiri în oraș și țigări spre exemplu, calculul matematic arată că vei avea suma necesară în cel mai apropiat timp. Primul zbor cu balonul a fost efectuat în secolul al XVI-lea, impresionant, nu-i așa?